De la un grup pe Facebook pe care l-am numit “Crai să fie!”, ne-am adunat opt persoane și am pornit la drum. Duminică dimineața, pe la 07.30 (dacă am fi știut că vom prinde aglomerație, am fi plecat mai devreme; bine, și am făcut și vreo patru opriri a câte zece minute 🙈). 

Dacă vă amintiți, anul trecut povesteam despre experiența prin Jepii Mici. Unul dintre visurile mele era să urc pe Piatra Craiului. Așa că de la vis la plan și apoi la atingerea obiectivului nu a fost prea mult. Trebuia doar să putem avea voie să ieșim din case fără tot soiul de declarații. 

Trebuie să menționez că noi nu am urcat pe Munții Piatra Craiului, pentru că Masivul este împărțit. De la unul dintre băieții din grup am aflat, când am ajuns în vârf (vedeți pe Instagram la story-uri, salvate la Repere – România) care sunt grupele muntoase înconjurătoare (reamintite, de fapt, pentru că eu am luat zeci de indicatoare la palmă, când eram scoasă în fața clasei să le arăt pe hartă 😅): Munții Leoata, Munții Bucegi, Munții Făgăraș și Munții Iezer-Păpușa. Dacă toate acestea sunt formate aproape exclusiv din roci cristaline, ei bine, în Munții Piatra Craiului o să vezi doar roci calcaroase, cu multe drumuri tăioase și abrupte. Îmi amintesc de la orele de geografie că aici Piatra Craiului este o zonă foarte bogată și că se găsesc specii unice de floră și de faună. Mi-ar fi plăcut mult să avem norocul de a vedea flori de colț sau de a întâlni capre negre. 

Cine a spus oare că nu destinația e atât de importantă cât drumul până acolo? Gâfâind, transpirați, cu dureri de picioare după câteva ore de mers, dar cântând și povestind. A fost minunat și abia așteptăm să repetăm experiența! Primele două ore au fost de încălzire, ajungând la Cabana Curmătura (1470 de metri altitudine) și am urmat traseul marcat cu bandă galbenă până la Fântâna lui Botorog. Deja mă întrebam în sinea mea de ce zice lumea că-i greu să ajungi pe “Crai”, așa cum e alintat. Am suflat și gâfâit continuu, ce-i drept, dar traseul este unul mediu. Am văzut foarte mulți copii pe drum. Dacă la cinci ani poți, cu siguranță și la 20, 30 sau la altă vârstă ;). 

După ce am ajuns la “balcon” (a fost o întreagă nebunie cu balconul acesta, că liderul din grupul nostru ne-a spus ca avem maxim 10-15 minute, dar parcă nu mai ajungeam odată! 😅), a început să plouă. Nu foarte rău, dar destul cât să mă gândesc dacă am curaj să urc pe Piatra Mică. Două dintre fete, care erau mai începătoare, au decis să nu (pentru că se temeau de faptul că va aluneca, ceea ce nu s-au înșelat). Împreună cu ele a rămas și Eliana, care, deși urcă de mulți ani pe munte, e altruistă când e vorba de siguranța celorlalți. Eu eram între și între. Planul de acasă a fost că vom urca. TOȚI. Însă nu în condiții de ploaie, pentru că asta schimbă puțin lucrurile. 

Am hotărât să merg cu ceilalți. Deci două fete și trei băieți. Nu vă gândiți că dacă-s trei bărbați în grup ajută neapărat 😅. Vreau să spun că pe munte ești pe cont propriu. Alegi dacă urci or ba. Individual. Nu are cine să te ajute pentru că abia poate urca fiecare pentru el. Puțină forță în brațe pentru a putea să te ții de lanțuri, ceva mai multă în picioare și, mai ales, atenție. Priveliștea până la Cabana Curmătura e superbă. Dar după ce ajungi sus de tot, la Cruce (tot pe Instagram la story-uri puteți vedea reacția mea când am văzut-o 🙈), e de vis, te simți în Crai ca-n Rai ☺️. 

Ei, ce ziceam? Floare-la-ureche? A fost relativ ușurel până aici. Însă repet ce am spus mai sus: noi nu am urcat pe Munții Piatra Craiului. Noi am urcat doar pe o bucățică, și anume, Piatra Mică, în câteva ore. Dar pentru a ajunge acolo, pe Creastă, avem nevoie de 10-12 ore. Cel mai probabil nu tot traseul odată. Adică să avem corturile cu noi. Ceea ce ne-am și propus ☺️. Până atunci, schimbare de încălțăminte neapărat, pentru că adidașiimeo de hiking s-au rupt (am mers de șase ori cu ei pe munte; nu știu dacă e bine, dacă e puțin, dar acum aș opta pentru bocanci). Ah, și încă ceva: nu alegeți să purtați maiou/tricou din bumbac. Transpirați groaznic, iar dacă nu aveți de shimb nu e bine, pentru că stați cu umezeala aceea în spate. 

Ce nu vreau să uit a menționa este să faceți o oprire prin Zărnești (evident, tot la story-urile mele puteți vedea câte de fain e 😁). Noi nu am mai avut timp, dar mi-ar fi plăcut să vizitez puțin orașul. Chiar îmi povestea cineva pe Instagram, după cei-a văzut poveștile puse, că a contribuit la amenajatea străzii și zonei pietonale. Poate cu altă ocazie reușim să ne oprim. Pentru o zi am făcut destul. Și da, am nițică febră (doar la fese 🙈). 

DISTRIBUIȚI
Roxana B
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ