Zilele trecute am avut parte de cea mai amuzantă discuție cu o prietenă semi depresivă. Situația poate părea una tragică inspirată din telenovele, dar este, mai degrabă, una comică, în care prietena mea realizează că nici măcar nu este depresivă, ci doar îi este frică de singurătate, în acest fel atrăgând tot felul de iubiți mai mult sau mai puțin dubioși, în sens distractiv.

Așadar, avem o femeie de 32 de ani și iubitul ei de 22 (Partea de comedie, nu cea sexuală. Bine, și sexuală un pic, fiindcă de la asta s-a pornit!). Așa, ca să fie bine, să nu fie rău, să ne amuzăm!

Când am vorbit acum câteva zile cu cea în cauză, un butoi plin cu pulbere, gata să explodeze, urma numai să aprinzi un băț de chibrit și făcea BUM! Așa că astăzi o văd online și mă gândesc să o întreb cum mai e, dacă mai este revoltată pe toată lumea sau dacă și-a cumpărat pistol. Ca să fiu ironică, femeia mea (așa îmi numesc eu prietenele apropiate) ar fi făcut măcel, dacă ar fi avut instrumentele necesare în urmă cu câteva zile.

Își spune oful. E tare deranjată de cinismul acesta obișnuit, în care cineva te caută, te leșină cu atenție și, dintr-o dată, nu mai dă niciun semn. De parcă ar fi intrat în comă de gradul IV, iar tu nu știi dacă îi face bine să mergi să îl vezi înainte de a fi deconectat de la aparate. Și stând noi și discutând o oră și ceva la telefon, o întreb dacă nu cumva starea aceasta letargică de suferință, nu este de fapt teama că este din nou singură.

Preț de câteva secunde, amândouă tăcem mâlc, parcă așteptam revenirea rațiunii ei de om la 32de anișori. Apoi îmi zice că s-ar putea să am dreptate, dar totuși simte că era ceva mai mult decât un sex bun. Logica mea duce la următoarea întrebare. Dacă ea chiar crede că “ieduțul” era ceea ce avea nevoie și dacă s-ar fi văzut cu el peste ceva vreme. Răspunsul a fost unul sec, de altfel și ironic în același timp: “M-aș fi văzut făcând sex cu el și în următoarele luni, însă la nivel emoțional, cinstit ar fi fost nici măcar să încep niciun fel de relaționare cu el”. Și uite de aici începe amuzamentul, deja mă simțeam ca la stand-up și îmi revine în minte momentul în care ea îmi povestea cu atât de mult drag că a cunoscut pe cineva și că e fericită. Că tipul e inteligent și atent, bla,bla. Într-un final să îmi spună că tipul prețios și para prețios era de fapt un “ieduț” de 20 și un pic de anișori. Da, ați înțeles corect, pregătea terenul, căci știa că aș fi fost puțin ironică cu ea și nu prea tolerează! Ea funcționează pe principiul acela: nu vreau să zici nimic, lasă-mă să mă dau cu capul de toți pereții, apoi fă bâză de mine, că îmi trece durerea de cap!

Ca orice prietenă bucuroasă de fericirea amicei sale, i-am zis că vreau să îl cunosc pe acest mândru-minune, așa că mi-l aduce la un ceai într-o seară frumoasă de noiembrie cu multă ploaie. Stând noi frumușel în bucătărie, discutând și povestind, eu nu regăseam pur și simplu tânărul minunat de care vorbea amica mea, ci aveam în fața mea un puști, puțin mai măricel, ce e drept, cu niște replici parcă luate din versuri hip-hop, dar hip-hop prost, nu unul de calitate. Am crezut că sunt eu tâmpită și rea, cum îmi este și felul. M-am gândit că nu e frumos să judec, așa că am lasat în pace prietena entuziasmată, căci știa ea ce e mai bine pentru ea. Asta până astăzi, când am observat că are iluzia suferinței și nu m-am mai putut abține.

Aș fi putut să îi dau o piatră în cap, căci mă deranja grav atitudinea ei de Julietă trădată, însă mi s-a părut mai de bun simț să o încurajez. Cum mă gândesc eu că mereu e bine să facem bine, căci face bine la minte și la suflet, îi spun și ei că ea chiar a făcut un bine unui om. De ce? Păi îți dai seama cu cât i-a crescut stima de sine “ieduțului”? Vai de mine și de mine, cred că se crede gurul sexului și un fel de Adonis sau Zeus, ceva. Și stau câteva secunde și îi zic amicei mele: “Tu ți-l poți închipui pe Ionuțel al tău, cum e el acum la bere sau la un joint cu gașca lui de prieteni? Săracul, nu că se laudă, pur și simplu, pozează în omul care a provocat ceva urât, se simte responsabil, însă nu are altă variantă. Îți dai seama că omul, în momentul acesta, crede că ți-a dat-o atât de bine, încât tu plângi închisă în casă ca proasta din dragoste pentru el, și uite așa mai cumpară o bere la doză! Fiindcă trebuie să sărbatorească, a futut-o pe aia de 32 de ani, nu?

Și atunci tovarașa suferindă îmi zice o chestie și mai amuzantă “Dar tu știi câte chestii l-am învățat eu pe ăsta? Suficient încât să îmi dea bani pe un curs, căci are un kit intreg de cum să facă o femeie să se simtă bine în pat! Acum îmi dau seama care a fost rolul relației, să fiu un mentor pentru cineva mai mic, sunt și eu bună la ceva în viața asta!”.

Spre finalul conversației, amândouă ni-l imaginam pe Ionuțel, cum, de acum înainte, când se va combina cu cineva, el va da un test de blow-job sau test din kamasutra oricărei domnișoare mai fragede sau chiar mai experimentate, căci între noi fie vorba, omul în momentul acesta ar fi putea fi următorul care scrie o carte în domeniul cucerii femeilor.

Lăsând ironia la o parte, acest articol este scris pentru ea, pentru amuzamentul nostru, însă poate fi și un semnal potrivit. Așa ne trebuie dacă trăim cu teama de a nu fi singuri, așa se întâmplă când accepți ceva ce nu ți se potrivește, că poate, poate vei simți acel sentiment de care toți avem nevoie la finalul zilei. Un sex bun calmează hormonii, dar nu umple golul din suflet. Ajută hormonal, nu și mental!

Cât despre tine, draga mea, nu aștepta să se întoarcă roata, căci acum ești nervoasă, pur și simplu oferă tot ce e mai bun, cui merită, nu unei iluzii! Iar dacă Ionuțel, zis Adonis sau Zeusul închipuit se întoarce, măcar anunță-l că ai trecut la alt stadiu de cărniță, ceva cu mai multă minte, căci până la urmă condimentele potrivite fac mâncarea delicioasă!

P.S.: Poate voi scrie și despre bărbatul care și-a luat-o în freză, într-un mod teribil de amuzant, în așa fel încât nu i-ar mai trebui relație tot restul vieții lui, dar numai să îl conving.

To be continued…

Autor: Anonim 🙂