Aş putea începe prin a spune că din toată opera lui Guillaume Musso, „Fata din Brooklyn” e romanul meu preferat.

Titlu: Fata din Brooklyn
Autor: Guillaume Musso
Gen: Beletristică

Recenzie „Fata din Brooklyn” de Guillaume Musso

Da. Aş putea spune asta dacă nu aş fi spus-o deja de fiecare dată după ce am terminat un roman de-al lui. Toate au fost preferate pentru o scurtă perioadă. Cât de scurtă? Cam până când am deschis un alt roman de al lui şi m-am pierdut în alte întâmplări care mi-au făcut sângele să fiarbă.

„Fata din Brooklyn” are vreo 400 de pagini şi am citit-o într-o jumătate de zi, timp în care nu îmi amintesc să fi respirat… uneori mă întreb cum e asta posibil când sunt cărţi care zac pe masa din sufragerie de săptămâni şi abia reuşesc să citesc câteva pagini pe zi. Dezvolt eu vreo super putere?

Nu. Din păcate nu am niciun merit. E doar Musso, e magia lui de a face să se dilate şi contracte timpul pentru a nu-ţi da seama când te pierzi printre cuvintele lui.

Spre deosebire de celelalte opere în care Musso urmează stilul clasic: introducere, intrigă desfăşurarea acţiunii şi deznodământ, în romanul de față introducerea e intrigă iar acţiunea are loc să se desfăşoare în voie pe parcursul a cel puţin 300 de pagini.

Acțiunea romanului „Fata din Brooklyn”

Acţiunea romanului e demenţială. Începe simplu şi se ramifică ca un arbore genealogic dezvăluind din ce în ce mai multe mistere, mai multe crime, mai mulţi răufăcători, mai mulţi potenţiali vinovaţi.

Raphael este un scriitor celebru (ca mulţi dintre protagoniştii lui Musso), tată singur după ce soţia sa a murit, este îndrăgostit iremediabil de Anna, o studentă la medicină, frumoasă şi misterioasă.

Constrânsă de către Raphael să îi spună adevărul despre trecutul său Anna îi arătă o fotografie cu trei cadavre carbonizate spunându-i: Eu am făcut asta!

Frumoasă intrigă nu?

Raphael se îngrozeşte şi pleacă, după care este cuprins de regrete şi decide să se întoarcă şi să vorbească cu Anna care între timp dispare

Odată cu determinarea lui Raphael de a-şi regăsi iubita fie ea şi o criminală cu sânge rece începe şi nebunia romanului.

Ajunşi la New York, Raphael împreună cu prietenul său Marc, dezleagă un mister ce începuse cu ani în urma descoperind o poveste dincolo de orice imaginaţie.

Ce mi-a plăcut la „Fata din Brooklyn”

Crime care se considerau a fi accidente, oameni influenţi şi periculoşi, secrete bine păzite, bani, cariere politice, toate nebuniile unui thriller adunate într-un roman. Şi totuşi Musso consideră că nu e suficient aşa că plusează. Ce ar putea face mai mult? Ce spuneţi de un ţânţar care devine eroul poveştii ciupind un asasin?

Pe lângă poveste care e absolut nebunească, în cel mai bun sens al cuvântului, ceea ce m-a frapat la această carte este stilul narativ ce se schimbă de la un capitol la altul deschizându-ţi porţi către sentimentele fiecărui personaj. Genial!

Nu uitaţi că în cărţile lui Musso nimic nu e ce pare a fi, cu atât mai puţin în acest roman aşadar nu vă miraţi când veţi descoperi că Anna nu e o criminală, Anna nu e nici din Brooklyn, de fapt Anna nu e nici măcar Anna… iar Marc… ei bine o să vedeţi voi.

Lectură plăcută!