Nu, n-am de gând să scriu despre manele și despre „celebra” melodie a lui Vali Vijelie, pe care o știți, probabil. Și asta pentru că nu cred că există iubirea asta pentru două persoane în același timp.
Nu poți renunța la niciuna din diverse motive. Dar asta nu înseamnă că le iubești pe amândouă. Poate pe niciuna.
Cunosc bărbați care duc viață dublă. Care nu pot renunța nici la viața de familie, dar nici la viața cu persoana în brațele căreia se simt liberi, liniștiți, fericiți.
Unul spune că, într-adevăr, iubește două femei. Pe nevastă-sa și pe încă una. Nu-i zic amantă, căci trăiește și cu ea. De șase ani. Spune că pe nevastă o iubește pentru că e mama celor doi copii pe care îi au împreună, că e lângă el de 15 ani, că nu a plecat niciodată de-acasă oricâte certuri ar fi avut. De cealaltă parte, „the other woman” îl iubește de șase ani și i-a făcut și ea un copil. Ambele femei au casă făcută de el, bărbatul pe care îl împart. Și pe care nu l-ar lăsa în ruptul capului.
Altul zice că îi place să aibă relații de lungă durată cu alte femei, atât cât o fi să dureze, dar că nu și-ar lăsa nevasta vreodată. „Curios” și „pofticios”, cum el însuși s-a declarat. Preferă să trăiască iubiri pentru anumite perioade, dar la nevastă tot nu renunță. Și să vină în ajutorul acelor femei cu ce poate: un bănuț, o chirie, un parfum, hăinuțe etc. Mama ei de viață, dacă la asta se rezumă totul…!
Și vine și al 3-lea specimen de bărbat. S-a îndrăgostit. Rău de tot. O vrea cu disperare. Nu e bogat, dar îi oferă atât cât poate. Și o cucerește. Cu flirturi, cu șarm, cu calitatea lui de familist convins. Și uite-așa, le încurcă viața amândurora. Și nevestei, care e tinerică și ar putea oricând să-și refacă viața, chiar dacă are un copilaș de câțiva ani cu el, și iubitei căreia nu-i poate oferi dragostea și familia dupa care aceasta tânjește.
…Nu vreau să judec, nu sunt în măsură și , așa cum am mai spus, am păcatele și greșelile mele.
Dar de ce acești bărbați nu pot împărți totul cu femeile lor? De ce trebuie să apară în viața unei femei singure, să-i dea totul peste cap? Ea e pusă în fața unor alegeri. Ok, poate până la un anumit punct e în regulă să aibă o relație cu un bărbat de genul. Dacă e puternică și știe ce înseamnă autocontrolul și stima de sine, va ști să refuze și să lupte în viață până va găsi persoana cu care să împartă acele greutăți. Dar ei care procedează astfel?! Nu e mai simplu să plătești una, să te bucuri de ea în limita timpului și să te întorci liniștit acasă? De fapt, nu, că nu poți cumpăra dragostea și afecțiunea…
În cazul în care o femeie se află între doi bărbați, cred că decizia de a hotărî lângă cine să rămână e mult mai ușoară. Pentru simplul fapt că femeia care ajunge să-și înșele bărbatul, e clar că nu mai primește acasă ceea ce are nevoie.
Spui ca nu vrei sa judeci…dar cu toate astea o faci…si o faci atat de aspru…poate al 3 -lea „specimen” cum ii spui tu,nu a avut nici cea mai mica intentie sa dea viatza nimanui peste cap…singura lui vina fiind aceea ca s a indragostit. Dar te ai intrebat oare de ce a ajuns „specimenul” in postura asta? Iti spun eu! Clar ii lipsea ceva acasa! Si daca femeia de care s a indragostit ar fi stiut sa l iubeasca la fel…neconditionat,fara presiuni,sa aiba rabdare(pt ca el se afla deja intr o relatie si cu copil si trebuia sa fie suta la suta sigur ce alege) pt ca relatiile de genul acesta se construiesc greu..ff greu….In mare masura femeia care se „inhama” intr o astfel de relatie este responsabila in proportie de 80% de evolutia ei…pt ca noi barbatii,suntem slabi in fata voastra,femeile…..si daca stiti sa aveti grija de noi,sa aveti rabdare cu noi,ne castigati pe vecie…daca nu….stam si ne intrebam ce nu a mers…..judecam….k la critici toti suntem buni!
Seara faina!
Dupa cum ti-ai dat seama, eu am generalizat. Am dat 3 cazuri de barbati pe care ii cunosc personal. Normal ca nu stiu ce e in sufletul nimanui.
Tu… vorbesti dpdv al unui barbat insurat, care insala si isi imparte viata intre doua locuri. N-as vrea sa fiu in locul tau, probabil iti este… greu. Pe de alta parte, nu vad de ce o femeie ar astepta dupa un barbat insurat. Dragostea nu se masoara in ani (daca exista dragoste)…
PS: Pari un om care stie ce este aceea o comunicare. Incearca asta in ambele parti, nu virtual, cu o necunoscuta ca mine 🙂
eu sunt curioasa cum Anonim a stabilit procentul de 80%?
De ce femeia trebuie sa-si amane nevoile ei pentru a „castiga pe vecie” un barbat? Nimic nu este pe vecie… Traim aici si acum, la fel de importante sunt nevoile partenerilor; iar atunci cand nevoile/dorintele unuia sunt mai importante decat ale celuilalt, aceea NU este relatie de dragoste…
Nu stiu cum a ajuns el la acest procent, dar sigur nu va reveni ca sa ne spuna.
Asa este, important e prezentul. Dar cum spuneam, eu am generalizat. Fiecare stie mai bine ce simte si mai ales daca se afla intr-o situatie asemanatoare.
Bietii barbati … se indragostesc repede, fulgerator, si nu mai fac diferenta intre a iubi cu adevarat si a fi indragostit…In cazurile fericite, nevasta nu afla de cealalta, iar ei, cand se trezesc din falsa iubire se intorc la nevasta si isi continua viata oarecum linistiti…
Dar mai exista si cazul nefericit cand din atata ~iubire~ isi arunca casnicia la gunoi si raman cu falsa iubire…care, bineinteles nu dureaza mult…si se trezesc singuri si se intreaba cu ce au gresit…
Clar!!!!Nu poti iubi doua femei!!!
Parerea mea…
Cuvintele scrise de tine, @Anonim, n-au nicio noima, nu e nicio concluzie si nu se intelege nimic din ce ai spus. Care e ideea de fapt?
Vrea sa spuna ca, desi nu-si mai iubeste nevasta, nici n-ar lasa-o pt „the other woman”. Pt ca nici cu cea de-a doua n-ar merge o casnicie. Anonim are frica de singuratate. Asa „specimene”.. chiar ca nu trebuie sa intalnim in viata 🙂
Nu poti iubi doua femei, la fel cum nu poti iubi doi barbati simultan…
Ori n-o mai iubesti pe prima, ori confunzi iubirea reala cu o ”dragoste ca la 15 ani” – care vine si trece la fel de repede…
Yep, something like that 😉
🙂
atât de…complicat uneori 🙂
Te trezești că iubești pe cineva pur și simplu… Nu înțelegi, nu vrei, dar te trezești că tot acolo ți-e mintea. Și poate și sufletul. Asta nu putem controla. Ce putem controla, însă, sunt deciziile pe care le luăm. Într-o direcție sau alta. Nu pendularea între două căi, ci asumarea uneia dintre ele.
Bineînțeles, sunt situații când suntem prea slabi și nu am renunța nici la confortul de acasă, nici la scânteia care te face să simți că trăiești. Pentru o vreme… 🙂
Eu nu judec din motive…personale 🙂
Nici eu nu (mai) judec. Ok, incerc. Dupa spusele unui anonim de mai sus, judec „atat de aspru”… 🙂
Nu iti face griji Roxana B., acel anonim se crede o victima a iubirii, o victima neinteleasa…
Isi plange singur de mila, mai mult isi doreste sa-i mai planga si altii de mila…
ei…uneori ne mai scapă…vrem-nu vrem… 😀
Nu exista ” Să iubești două femei ” , imposibil !
un blog frumos….revin..revin..revin…place la mine!putin cam colorat pentru mine…dar mere:))
Hai ca nu e chiar asa colorat. Pare…din cauza rozului (desi nu e culoarea mea preferata) :D.