Nu ştiu exact care este rolul cardului de sănătate. Nici nu mi-a explicat vreun doctor sau cineva din sistemul medical, nici eu nu m-am obosit să aflu. Dar ştiu că este bun la ceva şi eu întotdeauna sunt bucuroasă cu tot ceea ce se întâmplă nou şi cu tot ceea ce avansează în ţara noastră. Fie şi cu un amărât de card de sănătate.

Acest lucru trebuia să fie făcut într-un  mod simplu, fără bătăi în capul pacientului, medicului de familie sau doctorului. Dar evident, este făcut după chipul şi asemănarea statului român (vă las pe voi să spuneţi mai departe, mă doare să folosesc cuvinte urâte când vine vorba despre ţara pe care o iubesc atât de mult şi pe care nu mă lasă inima s-o părăsesc).

Care e supărarea mea, o să întrebaţi.

Păi, de ce kkt trebuie să colind eu tot Bucureştiul pentru acest card? L-am cerut eu (ca cetăţean al statului român)? Am zis eu că fără el nu mai pot merge la doctor? Am aşa mare nevoie? Nu. Atunci nu ar fi trebuit să-l primesc frumuşel la uşă? Sau măcar prin poştă?

Mă duc eu frumuşel şi-mi iau trimitere de la medicul de familie, ajung la doctorul cu pricina, nu mă primeşte pentru că nu am cardul, dar insistă să merg eu să-l iau pentru că, potrivit sistemului, a fost emis, mă conformez, pierd mai bine de o jumătate de zi şi mă aşteptam să mă întorc acasă cu cardul, pentru ca a doua zi să merg din nou la doctor. Nu, dom le, a trebuit să fac o cerere prin care să dau datele şi să aşepte să primesc mesaj de la CNAS. Abia după ce primesc acel mesaj pot merge să iau cardul-minune.

O doamnă care era acolo mi-a spus că a făcut cererea în urmă cu două luni şi tot n-a primit cardul. E normal?!

Pfai de mine, eu nu suport să umblu, mai ales dacă e vorba de acte, carduri, hârţogăraie în general. Mai bine mă duc să urc Everestul sau să trec Dunărea.

Staţi să vedem cum e la validarea cardului, o să mă ia capul instant!