Chiar așa, dragă, te rog să-ți dai două palme și să bei un pahar de vin! Nu glumesc, ai nevoie de asta. Dacă nu ești capabilă, zi-mi și te ajut. Cu vinul doar; palmele ți le dai singurică :). Dacă nu ți le dai tu, are grijă viața să facă asta, la un moment dat. Eventual, uite, bem împreună, că eu vin înarmată cu autocontrol. Tu, singură, te îmbeți și faci prăpăd. Cu mine alături, poți să rămâi lucidă .

Hai să vedem. Avem una „bucată” prea-tristă și frumoasă fată. Totodată, singură si nefericită. Pe deasupra, înăcrită de atâta viață, supărată pe ea însăși și pe toți masculii din jur. Nu mai vrea să audă de nimeni, toți sunt niște ordinari. De ce a ajuns la concluzia asta? Pentru că și-a luat-o de câteva ori în freză. Cum? S-a implicat într-o relație (două-nouă, după caz), care s-a terminat (din diverse motive, dar în mare situația e identică: nepotrivire de caracter, să simplificăm explicațiile).

Fată dragă, viața se trăiește în măsura în care îți asumi riscuri. Nu te teme de ceea ce poți pierde, ci, mai degrabă, de orice moment pe care îl ratezi din cauza gândirii pesimiste. Nu toți suntem norocoși să îmbătrânim alături de cel cu care am avut prima sau a doua relație. Asta nu înseamnă nici că rămânem toată viața singuri. Iar dacă te resemnezi cu gândul ăsta, well…, ce pot să spun? Fiecare își țese viitorul după cum consideră. Dar nu uita: când dai cu nasul de fericire, fie că durează numai un ceas, nu o lăsa să-ți scape, ia-o cu amândouă mâinile și du-te cu elan către ea!