Încep cu acesta pentru că este primul film pe care l-am văzut în format 3D. Bine, recunosc că n-am fost extraordinar de încântată, în sensul că mă aşteptam la ceva mai multe efecte 3D. Impresionant pentru mine este atunci când am impresia că am fost lovită în moalele capului cu un fier, ceva, senzaţia aia că îţi aruncă cu ceva în faţă, de te face să-ţi muţi privirea de pe ecran.

Chiar nu mă omor cu filmele SF, însă „Avatar” are o poveste extrem de interesantă. Acţiunea se petrece în viitor, între o echipă de pământeni, ce are ca scop exploatarea unui minereu de pe planeta Pandora, şi avatari (sau băştinaşi), care trăiesc într-o armonie greu de descris în cuvinte.

Povestea de dragoste are loc între un pământean şi, evident, un avatar. Jake Sully ajunge în tribul băştinaşilor pentru a-i spiona, numai că se îndrăgosteşte de frumoasa Neytiri şi de viaţa pe care aceasta o duce.

„Avatar” este unul dintre cele mai comerciale filme din istoria cinematografiei, pe care vreau să-l revăd curând.

Am citit cartea, apoi am văzut şi filmul. Mi-au curs câteva lacrimi la ambele, deşi nu intră în categoria filmelor siropoase. Este o poveste de supravieţuire fără persoana iubită, şi nu pentru că unul dintre parteneri nu mai vrea, ci pentru că moartea îi desparte pe cei doi.

Gerry (Gerard Butler), soţul, moare la numai 30 de ani, iar Holly (Hilary Swank), rămasă singură, trebuie să înveţe să trăiască fără cel lângă care se văzuse pentru tot restul vieţii. În fiecare dimineaţă se trezeşte, uitându-se în stânga ei şi stându-i pe buze sărutul pe care îl primea şi îl oferea. Din păcate, nu e nimeni, doar ea. Şi amintirile. Încă îl iubeşte, încă suferă, încă îi e dor. Iar povestea de dragoste începe abia după moartea lui. Nu spun mai multe, recomand oricui nu a văzut acest film, să-l downloadeze (are 7 pe imdb).

3. The pursuit of happiness (2006).Un film despre viaţă, despre supravieţuirea într-o lume dură, despre sărăcie. De când eram mică, auzeam vorba asta: „ai carte, ai parte”. Iată că, în acest film, Chris (Will Smith) a învăţat execlent la şcoală, însă sistemul nu l-a ajutat oferindu-i o slujbă care să-i aigure un trai decent. Dacă nu l-aţi văzut până acum, nu mai staţi pe gânduri. Este un film care merită fiecare secundă petrecută în faţa televizorului.

– Nu lăsa pe nimeni să-ţi spună că nu eşti în stare de ceva.

– Dacă ai un vis, luptă pentru el.

– Când oamenii nu pot realiza ceva, îţi vor spune că nici tu nu poţi. Să nu-i crezi.

– Dacă vrei ceva, luptă şi obţine. Punct.

5. Gia (1998).O poveste reală şi cutremurătoare. M-a răvăşit, recunosc. În film este vorba despre viaţa primului supermodel al Americii, Gia Maria Carangi (Angelina Jolie), care se trezeşte peste noapte în lumina reflectoarelor. Din păcate, odată cu ascensiunea, vine şi alunecarea spre sfârşitul tragic. Dependenţa de droguri o va distruge, găsindu-şi sfârşitul din cauza infecţiei cu HIV.

În filmul ăsta mi-am dat seama că Angelina Jolie este „bună”, doar datorită chipului cu buze frumos conturate. Hai, bine, pun şi sânii. Da, are sâni frumoşi. Dar restul corpului nu-mi place. Nu are fund, nu ştiu, dar chiar nu arată bine. Iar în filmul ăsta o puteţi vedea goală, lipsită de inhibiţii, cum se joacă cu sânii pe un gard de sârmă pentru a o atrage pe Linda. Pentru că da, Gia este lesbi, veşnic în căutare de afecţiune şi iubire.

Toată lumea vorbea despre filmul ăsta. Eu n-am vrut să aud de el, nici atât să-l urmăresc. Ce să-mi placă la un film unde se suge sânge într-o nebunie? Eh, am mai zis eu că oricui i se poate schimba optica. Aşa mi s-a întâmplat mie cu acest film. Nu mă mai săturam. Urmăream câte cinci-şase episoade odată (şi mai mult dacă nu aveam treabă).

Mi-a plăcut de toţi actorii din filmul ăsta, în mod deosebi de băieţii răi, Damon (Ian Somerhalder) şi Klaus (Joseph Morgan). Și de Stefan (Paul Wesley) mi-a plăcut, chiar băiat bun şi cuminte, cam prea cuminte pentru Elena (Nina Dobrev), pe care am şi îndrăgit-o, dar am şi urât-o, în funcţie de faptele ei din film. Am rămas la sezonul 5, n-am reuşit să mă mai uit, dar uite că e vremea perfectă pentru a sta cu vampirii.

Am râs la filmul ăsta, chiar mi-a plăcut, deşi nu are o notă foarte mare pe imdb. Mi-a plăcut, în mod deosebi, subiectul: relaţie de prietenie, dar bazată pe sex. Absolut normal dacă lucrurile merg aşa. El singur, ea la fel, de ce n-ar merge, nu? Ei, dar ce te faci când unul se îndrăgosteşte de celălalt? Că doar nu poţi să-i comanzi inimii. Un film amuzant, romantic pe alocuri, recomandat într-o seară de joi sau vineri.

Vai, cât mi-a plăcut!!!

Unu: îmi plac filmele în spaniolă şi italiană. Doi: îmi plac poveştile de dragoste. Trei: îmi plac filmele care mă ţin în suspans.

El – băiat rău, fără bani, frumuşel, genul de tip la care se duc fetele la el, şi nu invers. Ea – o puştoaică, n-a împlinit nici 18 ani, dintr-o familie bogată, se îndrăgosteşte tocmai de el. Lui îi place pericolul, participând la numeroase curse ilegale de motociclete. Ea are planuri de viitor, fiind educată, fără a cunoaşte răutăţile străzii. În viaţa reală, nu sunt de acord cu acest gen de poveşti. Drgostea trece, de cele mai multe ori, prin stomac.

10. Think like a man, act like a lady (2012).Despre acest film am mai vorbit. În primul rând, îmi plac filmele cu negri. La fel de mult cum îmi plac şi cântăreţii. Pentru nimic altceva în afara talentului lor.
Filmul are la bază sfaturile oferite de Steve Harvey, cel care a scris cartea cu acelaşi nume. O comedie romantică ce prezintă poveştile a cinci cupluri. Râzi de mori cu nebunul de Cedric (interpretat de Kevin Hart), gluemle lui fiind incendiare. Recomand să fie văzut cu prietenii.UPDATE:

Mi s-a făcut observație cum că „The vampire diaries” este serial. Ok, știu și eu asta, dar l-am pus aici pentru că un TOP 10 seriale nu aș avea. Nu mă uit la seriale. Acesta și „Sex and the city” sunt singurele pe care le-am văzut de când am crescut, ca să zic așa. Astfel că am hotărât să adaug un 10-lea film.

The Twilight Saga.

Tot cu vampiri. Foarte mult mi-a plăcut. Nu mă interesează că s-a tot spus că este un film de copii și de adolescenți. Și ce? N-am ieșit la pensie, pot să mă bucur în continuare de un film, fie el și pentru copii. Ba chiar m-aș uita și la „Home alone”, ca să fiu sinceră. Am văzut toate cele patru părți: Twilight, New Moon, Eclipse și Breaking Down (care a fost împărțit în două).

Mi-ar fi plăcut ca Bella să fie îndrăgostită de vârcolacul Jacob, și nu de vampirul Edward, dar na, gusturile nu se discută. Dată fiind povestea de dragoste, mi-a plăcut așa cum a fost, de la scenariu până la actori. Impresionată am fost de momentul în care Bella și Ed au făcut dragoste, ieșind toți fulgii din perne prin cameră. Am simțit emoția intensă și pasiunea înflăcărată pe care au transmis-o cei doi.

Și nu mă pot abține, mai adaug unul:

The Devil wars Prada (2006).

Întâi cartea, apoi filmul. Amândouă mi-au plăcut. Unu, pentru că… jurnalism. Doi, pentru că… modă. Și cu asta am spus totul :).