…În mod (a)normal, Crăciunul ar fi putut deveni o perioadă de tristețe pentru mine. Ca și Paștele, Crăciunul îți oferă ocazia de a petrece puțin timp în familie, iar amintirile mele în familie nu au fost cele mai fericite. Cu toate acestea, de Crăciun mă duc, inevitabil, cu gândul la „acasă”. Și în orice casă aș alege să fiu, mă bucur de magia oferită de această sărbătoare.

Crăciunul înseamnă emoție, bucurie, liniște, căldură, speranță, familie. Când mă întreabă cineva ce îmi doresc să primesc de Crăciun vine un răspuns automat, și anume NIMIC. Dar de fapt vreau TOTUL. Și nu mă refer pe plan material. Vreau totul pentru mine și cei dragi mie (părinți, prieteni… ~poate~ iubit 😊). Vreau ca toți să fie sănătoși și să aibă parte de tot ce simt ei că le lipsește. Adică același lucru pe care mi-l doresc și mie.

Anul acesta nu am făcut pregătiri. Am ales să petrec Crăciunul alături de cea de-a doua familie a mea :). Anul acesta mi-am luat un moment de respiro, fără cratițe, adică fără să bag sarmale la cuptor, să pregătesc cârnați ori să frământ cozonaci (ăh, nu, asta nici nu trebuia scrisă pentru cu am făcut niciodată cozonaci; de fapt, e singurul „bun” tradițional pe care nu l-am făcut până la acești puțini ai mei 😊). Anul acesta am sărit peste tăierea porcului (tradiție care nu-mi mai place de vreo câțiva ani). Anul acesta m-am „dus” doar pe mine și câteva cadouri. A fost un an lung, dar parcă scurt în același timp, în care am trăit multe și m-am apucat de multe, care duc toate către un pas în plus în dezvoltarea mea și a dorințelor mele.

Anul acesta nici bradul n-a mai fost ca în anii precedenți. După ce a fost atât de lăudat pe Facebook, am pus mai jos o poză cu el pentru a-l păstra și aici. La anul, cine știe ce-mi trece prin minte?

…Aa, am zis mai sus „fără cratițe”? Nu pot să tai, dar explic acum. În orice casă aș merge, trebuie să-mi bag nasul și degetele pe undeva (oricum ar suna asta la figurat 😅). De regulă, fac o ciorbă, măi nene, să tot mănânci din mâna mea! Bine, carnea proaspătă de porc dă gust oricărui fel de mâncare oricât de nepriceput ai fi în ale bucătăritului, cu atât mai mult dacă și ai habar. N-am să mă apuc să scriu rețeta, e doar o ciorbă la urma urmei. Se pun legume la greu, zeamă de varză acră, leuștean și aia e. Doar că de data asta n-am făcut nimic, nici măcar ciorba asta de o laud. Am găsit-o deja făcută 😅.

Și vă imaginați cum eram, după toată perioada asta în care n-am pus pic de carne-n gură… niciun fel de carne 😅. Apropo de remarca asta, mi-a zis cineva zilele trecute că am talentul de a intui ce ar gândi oamenii când scriu ceva cu dublu sens și că e bine că vin cu explicații de genul. Păi, na…naiba, asta e diferența dintre oameni și roboți. Când s-o naște omul care să creeze un scaner de gânduri abia atunci am să încep să mă îngrijorez. Deocamdată, suntem doar oameni cei care gândesc; când vreodată va procesa un robot… la ce fel de carne te-ai gândit, spre exemplu? 😅

Acestea fiind spuse, să avem un Crăciun minunat și, mare atenție, să nu băgăm ca sparții în noi (mă rog, am scris asta special pentru marea gurmandă, subsemnata 😅)!