Sunt o femeie care a învăţat să ia de la viaţă cât poate de mult. Cu amândouă mâinile, ca să apuce cât mai mult. Am învăţat să zâmbesc în momentele în care sufletul îmi era franjuri. Am învăţat să mă bucur de viață, să trăiesc fiecare moment. Sunt mândră de mine că încă mai știu să mă bucur de lucrurile mărunte, cum sunt cele scrise mai jos. Desigur, sunt doar câteva.
1. Când îmi privesc bonsaiul.
Mă trezesc dimineața și vorbesc cu el. Mă rog, nu la modul cel mai serios, adică în sensul că nu stau să mă confesez sau mai știu eu ce. Nici chiar așa. N-am înnebunit. Dar îi spun „buna dimineața” și „noapte bună”. Mi-a purtat noroc :).
2. Când cumpăr cărți.
Nu este o noutate faptul că îmi place să citesc. Îmi plac cărțile, mai ales. Sunt colecționară în toată regula. Cumpăr la fiecare salariu și încerc să-mi fac timp pentru ele. Zâmbesc atunci când intru în poveste și mă regăsesc într-un anumit personaj. Am un obicei tare prost: mă duc la finalul cărții și aflu deznodământul. Nu întotdeauna, dar se întâmplă să răsfoiesc.
3. Privirea unui sărac.
Este ușor să faci o faptă bună. Simți o satisfacție în toată regula. Și nu e un lucru cu care să te lauzi, pentru că e un nimic, până la urmă. Nu-i dau casa mea, mașina mea sau salariul meu. Un simplu pachețel cu mâncare. În urma acestui gest, privirea lui face cât o mie de cuvinte și de gesturi.
4. Când dansez și cânt…
… în oglindă. Eu cu mine. Ei, da, îmi place să cânt și să dansez și mă minunez de mine când încerc niște vocalize sau niște „scheme” de dansatoare.
5. Atunci când primesc flori.
Sunt o iubitoare a florilor. Dacă nu primesc, îmi cumpăr singură. Îmi plac atât cele în buchet, cât și cele în ghiveci. În timpul facultății, obișnuiam să merg în pădure și luam pământ pentru lăstarii pe care îi luam de la câte o vecină.
6. Când încalc regulile.
Și ce dacă mai sar peste câte una, din când în cand? De când mă ştiu, am respectat reguli și am încercat să nu dezmăgesc. Mă simt al naibii de bine, de exemplu, când merg cu mașina pe linia de tramvai, sfidând polițistul din intersecție. Acum, nu înțelegeți greșit, nu am pile nicăieri, dar simt când pot să fac câte una d-asta :))).
7. La aerobic.
Pentru mine, acesta este cel mai amuzant mod de a face mișcare. Pe cuvânt. Asta pentru că merg foarte rar la aerobic și niciodată nu știu mișcările. Tot timpul unele noi. Mă privesc în oglinda mare, schimonosindu-mă și privindu-le pe celelalte fete cât de pricepute sunt.
8. Când fac baloane cu Hubba Bubba.
Ok, asta e de copii mici. Dar e funny. Nu o fac pe stradă sau în locuri publice, ci acasă, în fața televizorului, când mă uit la un film.
9. Când fac fotografii.
Nu sunt foarte pricepută în a face fotografii (sunt mai bună să stau în fața aparatului :D). Însă fac. Simt o plăcere nemărginită atunci când surprind anumite peisaje din diferite colțuri de lume și nu numai. Fiecare fotografie poartă cu ea o amintire din momentul respectiv.
10. Atunci când țin în brațe un copil.
Da, sunt mămoasă. Cu bărbații, cu copiii… Familistă convinsă. Atunci când mă întâlnesc cu o prietenă așezată la casa ei, îi iau în brațe copilașul de câteva luni, îi zâmbesc și îl pup pe năsuc, gândindu-mă cum e să fii mamă. Să te lași pe tine pe locul doi…
„Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău” (Gabriel García Márquez)
„Zâmbetul e ca ştergătorul de parbriz: nu opreşte ploaia, dar îţi permite să îţi vezi de drum” (Jeanne Wasbro)
„Zâmbetul e ca ştergătorul de parbriz: nu opreşte ploaia, dar îţi permite să îţi vezi de drum” (Jeanne Wasbro)
M-am regasit. Am zambit. Mi-a placut.
si eu m-am regasit :D. e atat de placut sa descoperi oameni necunoscuti care gasesc motive asemanatoare cu ale tale pentru a zambi 😀
Ma bucur ca nu sunt singura care vede esenta in lucruri atat de mici 🙂
Astept sa pui in aplicare expresia „familista convinsa”, sa simti (nu doar sa vezi la altcineva) cum e sa fii mama si sa te lasi pe locul 2,3 sau cat o fi. 🙂
Crengu, asta nu-i o chestie care sa face pocnind din degete. Sunt convinsa ca va veni si acel moment, e scris acolo 🙂