Am găsit într-un jurnal mai vechi o foaie împăturită în patru. Scrisoare către Dumnezeu, aşa o numisem la vremea aceea şi voiam să I-o trimit. Nu ştiu ce s-a întâmplat pe urmă, căci rămăsese să vorbesc cu „doamna de la poştă” să mă ajute ea.
Acu, când am desfăcut scrisoarea, am rămas înmărmurită de exprimarea pură și inocentă pe care o avea copilul din mine la vremea aceea. Am rescris acum rugăciunea de atunci, cu aceleeasi cuvinte. Îmi dau seama că rugămințile mele către Dumnezeu sunt mult mai mari, că cer mai multe decât o făceam în copilărie, că, deși am atâtea lucruri pentru care să-I mulțumesc, tot mai cer, și tot mai vreau, și tot mai sper…
Tu, Doamne,
Preotul mi-a zis mereu să-mi încep rugăciunea prin a-Ți mulțumi, apoi prin a-mi cere iertare pentru păcatele mele, iar abia apoi prin a Te ruga să mă ajuți.
Așa că Îți mulțumesc din suflet că m-ai ajutat să iau nota 10 la teză. Știu că am enervat-o pe nebuna aia de profă, dar tu mă înțelegi de ce m-am purtat așa. Ea nu suportă că sunt aproape la fel de deșteaptă ca ea.
Mi-aș dori să mă poți ierta că am țipat la tati, dar uneori simt că nu-l mai suport. Și oricum, el a țipat primul. De ce să mănânc eu roșiile din ciorbă dacă nu-mi plac? Simt că îmi rămân în gât. Te rog mult să mă înțelegi și să-l faci și pe el să priceapă că eu am crescut și nu mai am 5 ani.
Vreau să-Ți mai spun că-mi pare rău că mă cert cu Alin; știu că toți frații ar trebui să se înțeleagă între ei, dar el mă contrazice tot timpul și eu sunt mai căpoasă. Azi i-am dat o palmă peste nas și i-a dat „bulionul”. Dar ai văzut cum mi-a făcut vânt de era să mă lovesc la cap? E animal și merită să-i mai dau câte una.
Acum aș vrea să te mai rog cel mai important lucru pentru mine. Să vină mami acasă! Știu că pentru noi muncește atât de mult și că trebuie să plece așa departe, dar eu chiar dacă zic că nu mai sunt mică, am mare nevoie de ea. Îmi place că ne aduce de toate din străinătate, dar vreau să stea și cu noi. (PS: Ea nu m-ar obliga să mănânc ciorba cu tot cu roșii).
În final, să ne ții bine pe toți. Să fie mami cu tati sănătoși. Să ne iubești și să ne ajuți mereu. Și dacă ppoți să ne ajuți să terminăm casa, că vreau să am mai repede camera mea. Mulțumesc mult și promit că nu mai uit să spun „Înger, îngerașul meu” înainte de culcare!
Câtă inocență și câte sinceritate în această scrisoare! 🙂
O zi frumoasă!
Saru'mana! Intr-adevar, foarte inocenta, n-am pierdut-o definitiv, din fericire 🙂
De cerut nu cred ca e careva sa nu ceara, intrebarea e ce faci pt Dumnezeu si pt tot ce-ti ofera?
Incerc, cat pot de mult, sa respect cele 10 porunci… Nu uit niciodata sa-I multumesc inainte de a cere, exact ca atunci cand eram mica, asa cum reiese si din scrisorica asta 🙂