„Să râzi des și mult; să câștigi respectul oamenilor inteligenți și afecțiunea copiilor; să câștigi aprecierea criticilor onești și să înduri trădarea prietenilor falși; să apreciezi frumusețea; să vezi ce e mai bun în ceilalți; să faci lumea un pic mai bună, fie printr-un copil sănătos, un petic de grădină sau o izbăvire a condiției sociale; să știi că măcar viața unei singure alte persoane a fost mai ușoara pentru că tu ai trăit. Asta înseamna să reușești”. (Ralph Waldo Emerson)
„Deschide bine ochii!”, mi se spunea, deseori, când eram mică. Și asta am încercat să fac, de-a lungul anilor. Să am grijă pe cine primesc în viața mea, în fața cui îmi deschid sufletul și ce oameni îmbrățișez.
Am întâlnit zeci de mii de hiene, am fost trântită de atâtea ori la pământ de oameni pe care i-am iubit necondiționat și cărora le-am deschis ușa casei mele, numindu-i „prieteni”. Poate am greșit atunci când le-am dat sfaturi. Pe moment, sfaturile mele erau binevenite, apoi primeam numai răutate și invidie. Dar o făceam pentru că știu cât de bine mi-ar fi prins și mie, cândva, un sfat de la un om bun, care să mă îndrume să iau alegereile potrivite.
Am realizat târziu că nu poți să mulțumești pe toată lumea și că nu poți învăța pe nimeni din experiențele tale, deoarece unii oameni au nevoie să se lovească de toți pereții pentru a înțelege viața.
De azi, am hotărât să o las mai moale cu atâta „prietenie”.
Nu sunt eu de vină pentru frustrările altora și nu merit să-mi împovărez sufletul (și așa încărcat de multe alte probleme).
Nu oblig pe nimeni să mă iubească, asta e clar.
Cu toții greșim, cu toții avem defecte, Dumnezeu nu a creat perfecțiunea, însă, așa cum am spus întotdeauna, oamenii proști, nesimțiți și ipocriți n-au ce să caute pe lângă mine.
Uneori, spun despre mine că sunt un om rău. Dar sunt așa doar atunci când simt că sunt călcată în picioare. Îmi merit soarta, știu. Prea mult îmi pasă și prea mult mă interesează să le fie bine și celor din jurul meu, nu doar mie.
Am înțeles de atâtea ori că un prieten căruia nu-i faci pe plac se schimbă. Pentru că adevărul doare întotdeauna, iar anumite persoane nu au capacitatea să suporte, punând propriul orgoliu mai presus decât prietenia.
Ah, de câte ori mi-am propus să am grijă ce prieteni îmi aleg! De ce naiba dau greș mereu?!
Chiar dacă suntem dezamăgiți de multe ori de trecătorii din viața noastră, va exista mereu măcar un prieten care nu ne va dezamăgi și care va avea grijă de sufletul nostru. Toți îl vom găsi într-o bună zi.
E prea multa invidie, prea multa rautate in jur, insa tot cred ca mai exista persoane care sa ne fie alaturi dezinteresat…
Lumea este asa cum o percepe fiecare individ. Oameni se poarta cu tine la fel cum te porti si tu cu ei. Eu sunt de parere ca singurul vinovat in viata esti tu, a da vina pe altii este doar instinctual,un fel de usurare, pentru ca altfel daca ai constientiza ca nu lumea din jur este de vina atunci ai fi mult mai trist este un reflex de aparare al fiecarei persoane.
Dar bine crezi tu ca ma mai cunosti, de-ti dai cu parerea despre cine are vina. Intr-un anume fel, ai dreptate, insa nu asa cum crezi. Vina imi apartine pt ca nu stiu sa fiu atat de selectiva… sau daca stiu, tot accept oameni in viata mea si-i ajut daca pot.