„Dacă vă plac cărţile mele, o să vă placă şi asta.” Această recomandare a lui Stephen King, aşezată strategic pe coperta din faţă a cărţii, m-a făcut să cumpăr „Omul de cretă” a lui C.J. Tudor.

Titlu: Omul de cretă
Autor: C.J. Tudor
Gen: Beletristică

Recenzie „Omul de cretă” de C.J. Tudor

Stephen King are noroc că este dragostea adolescenţei mele şi o să-l iubesc necondiţionat chiar şi atunci când greşeşte, iar de data asta a făcut-o! Am renunţat şi am reluat această carte de atâtea ori încât prietena mea cea mai bună, cu care împărţeam în acea perioadă apartamentul, a crezut că vreau să o arunc.

Am citit-o într-un sfârşit, dar greu, în vreo două săptămâni, timp în care am terminat alte două cărţi. Nu pot spune că e o carte proastă pentru că nu e. Dacă mă gândesc la subiect, la desfăşurarea acţiunii şi la finalul surprinzător îmi dau seama că avea şanse mari să fie un thriller foarte bun şi totuşi nu e.

Dar de ce? Unde a greşit autorul? Poate pentru că e primul lui roman nu are încă dexteritate, poate s-a pierdut în anumite detalii, poate că personajele nu au fost destul de bine conturate. Habar nu am! Sunt doar o cititoare nu critic literar deci părerea mea e pur subiectivă. Nu mi-a plăcut şi gata! Sau mi-a plăcut puţin, oarecum într-un mod masochist.

Cum să vă explic? E o carte bună scrisă prost!

Povestea romanului „Omul de cretă”

Şi acum să detaliez.

Romanul se desfăşoară pe două planuri temporale unul prezentând protagonistul drept un copil cleptoman şi al doilea ca pe un profesor singuratic şi nefericit. Acţiunea împărțită între cele două perioade, copilărie şi maturitate, devine destul de greu de urmărit.

Când crezi că te-a prins povestea şi vrei să afli continuarea, capitolul se termină brusc lăsându-te să-ţi pui poftă-n cui. Urmează apoi un alt capitol dintr-o altă perioadă prezentând nişte acţiuni pe care nu le poţi lega cu capitolul anterior pentru ca apoi şi acesta să se termine fără niciun Dumnezeu. Frustrant şi obositor!

Acțiunea romanului este conturată în jurul unei crime din perioada copilăriei protagonistului pe care acesta o va rezolva la maturitate. O tânără este ucisă iar Eddie şi prietenii lui îi găsesc corpul decapitat în pădure. Aici lucrurile devin puţin prea ciudate chiar şi pentru un thriller. Acest Eddie, care are ceva probleme psihice, zic eu, îi fură un inel cadavrului dar şi capul pe care îl bagă într-un rucsac şi îl ascunde ulterior în camera lui. Dubios nu?!

Cartea „Omul de cretă”. Concluzii finale

Şi autorul nu se opreşte aici. De cele mai multe ori dă dovadă de exces de zel iar detaliile devin deranjante. Sunt câteva scene care m-au oripilat la propriu printre care şi un episod foarte explicit de abuz sexual asupra unui copil.

E greu să spun cui i s-ar potrivi această carte şi e şi mai greu să o recomand deci o să mă limitez doar la prezentarea impresiilor mele. Sau nu. De fapt… nu recomand nimănui această carte şi sunt foarte supărată pe Stephen King pentru că mi-a recomandat-o mie!