Dacă luna trecută spuneam că nu sărbătoresc 14 februarie, ca Zi a Îndrăgostiţilor, nu pot spune acelaşi lucru şi despre 8 Martie. Fie că eşti bunică, mamă, soţie, iubită sau o copilă pe băncile liceului meriţi să te bucuri din plin de această zi.
Nu pot să zic că este cea mai fericită zi din viaţa mea. De fapt, cu siguranţă nu este. Dar viaţa mea nu a fost niciodată prea roz, aşa că nici nu pot să zic că sunt prea afectată de cum a decurs ziua asta.
Nu sunt nici foarte inspirată, ce-i drept, aşa că am să scriu pe scurt.
În primul rând, câteva cuvinte i le acord Clarei Zetkin, datorită căreia miliarde de femei de pe mapamond se bucură de atenţia bărbaţilor din viaţa lor mai mult decât în alte zile. Sigur, nu intru prea mult în istorie pentru că nu mă pasionează foarte tare.
Am putea spune că Ziua femeii şi Ziua Mamei se serbează încă de pe vremea grecilor antici. În fiecare primăvară, ei o serbau pe Rhea, mama tuturor zeilor.
Dar să revenim la Clara Zetkin, o activistă socialistă din Germania care, în anul 1911, a organizat pentru prima dată Ziua Femeii. În luna martie, femei din Germania, Austria, Danemarca, Rusia şi alte ţări europene au organizat o serie de marşuri pentru a promova drepturile femeii în lume. Şase ani mai târziu, pe 8 martie 1917, sute de femei din Rusia au condus ample demonstraţii pe străzile din Sankt Petersburg, cerând pâine şi pace. La scurt timp, Lenin a proclamat oficial ziua de 8 martie, ca sărbătoare a femeilor de pretutindeni.
Aşadar, Ziua Internațională a Femeii s-a născut din curajul unor proletare bărbate, în frunte cu această Clara Zetkin, şi astăzi noi, femeile, avem drept de vot, dreptul la proprietate, dreptul la educaţie, la divorţ, la asistenţă medicală etc. Dreptul de a alege şi de a spune NU!
În altă ordine de idei, nu-mi place cum este mediatizată această zi. Un bărbat trebuie să-şi amintească singur de ce merită femeia din viaţa lui, fără să-i fie atrasa atenţia de ştirile şi evenimentele de la televizor. Oricărei femei îi place să fie inconjurată de mici atenţii, să primeasca flori si cadouri. Eu ma consider specială şi iîmi place să fiu răsfăţată destul de des, nu o dată sau de trei ori pe an. Nu din obligaţie.
Pe final, doresc tuturor femeilor o primavera minunata, cu liniste in suflete, s ava bucurati de tot cee ace va face fericite si mandre ca sunteti femei.
Si, in mod special, la multi ani mamei mele, Domnica, femeia care mi-a calauzit pasii in viata si care ramane intotdeauna ca o icoana in sufletul meu!