Nu am postat articolul acesta ieri pentru că n-am vrut să le stric unora ziua, care pun mare preţ pe această sărbătoare. Se pare că ne-am americanizat cu totul de ceva ani încoace. Se sărbătoreşete Valentine’ Day mai ceva ca 1 decembrie.
Nu mă înţelegeţi greşit. Sărbătoresc şi eu, de exemplu, 8 Martie, pentru că este într-adevăr Ziua Internaţională a Femeii, acest lucru fiind hotărât undeva după Primul Război Mondial. 1 Mai, de asemenea, pentru că este Ziua Muncii. Nici de Dragobete nu mă petrec aşa cum se cuvine, deşi este o sărbătoare get beget a noastră. Ciudat, nu? Eu, care vorbesc atât despre dragoste şi o respect într-atât. Cred că, aşa cum am mai zis, îmi place să ies un pic din tipar, nu să fac ce face toată lumea.
Ieri am fost în Afi şi nu aveai, efectiv, pe unde să pui piciorul. Restaurantele, cafenelele, fast-food-urile, cinematograful, toate erau full. Vă daţi seama că la Mc şi Kfc era bătaie. Aveam şi eu poftă de nişte strips cu sos Glen…
Prea mult marketing. Este enervant, serios. Un kitch furat din Occident. Potrivit Wikipendia, pe 14 februarie este sărbătorit Sf. Dwynwen, sfântul patron al îndrăgostiților galezi. Haideţi mă, ce naiba, aţi auzit vreunul de nenea ăsta?! Să nu uităm că suntem creştin ortodocşi, totuşi. Şi dacă tot vrem să comemorăm pe cineva, ne putem gândi la Dante Aligheri, care a încetat din viaţă pe 14 februarie şi a fost creatorul primei capodopere a literaturii moderne europene, „Divina Comedie”.
Tot procesul acesta dulceag prin care bărbaţii încearcă să iasă în evidenţă în faţa iubitei/soţiei este cerut parcă prin fiecare clip publicitar, panou stradal şi ce altă reclamă mai vedem pe la televizor sau auzim pe la posturile de radio.
Eu o simt ca pe o obligaţie. Gesturile de dragoste trebuie făcute în orice zi simţi nevoia să o faci, nu pentru că-ţi impune „gura lumii”. Suntem români. Suntem unici. Avem n sărbători şi tradiţii frumoase. Iar dragostea o poţi exprima în orice moment din viaţă, fără să-ţi amintească reclamele că iubita ta merită o floare, o cină, un parfum etc.