Fără să vreau, mă tot lovesc de zicala asta. Sună urât, știu. Am întâlnit multe proaste și chiar sunt norocoase. Le văd că sunt proaste, poate din cauza lipsei lor de experiență sau a lipsei de cultură. Și nu e vina lor.
Dintotdeauna am simțit nevoia imperioasă de a fi iubită și de a iubi, eu – fata cuminte, deșteaptă, citită, care a pus suflet în toate. Aș fi ipocrită să nu recunosc că dragostea mi-a fost împărtășită, însă realizam, mai târziu, că aspir la ceva mai mult decât putea respectivul să-mi ofere (iar aici nu includ partea materială).
Ce înseamnă o femeie proastă?
Că atât gândește ea, că nu poate evolua mai mult decât a făcut-o până în prezent, o femeie simplă, care nu stă să citească sau să se gândească la carieră. Dar are, în schimb, un bărbat care se va întoarce întotdeauna la ea, așa proastă cum e. Îi gătește, îi spală și are o viață în doi așa cum își dorește aproape orice femeie. Da, dar și eu gătesc, sunt gospodină în bucătărie, lady pe stradă și mă ”dezlănțui” în pat.
Cu toate astea ….
Nici nu știu să răspund. Au proastele noroc sau e doar chestia aia de ”atât vrei, atât ai”?! Sau, pur și simplu, niciodată nu le poți avea pe toate?! Bine, la mine e un haos pe toate planurile, dacă stau să-mi citesc postările din ultima vreme. Însă am înțeles că nu e suficient să-i citesc pe Hemingway și pe Coelho…
roxana b. goes politically incorrect 🙂
Persoanele destepte gandesc prea mult. Prostii nu au timp de prostii de astea si fac ce stiu
Claudiu, nu fi bre zgarcit cu detaliile!… vino cu argumente! 🙂
Da, John, asa este….eu gandesc cam mult, dar nu dau pe dinafara de desteapta :)))
Tocmai, că un bărbat inteligent va alege soluția cea mai simplă și economică – adică, de ce să plătească ? De ce să plătească, atunci când sunte destule… eu nu le zic proaste, nu vreau să jignesc – să le zicem doar … simpluțe și disperate. Deci, când aceste sărmane femei ar face orice ca să nu rămână singure, un bărbat inteligent, de ce să nu accepte ceea ce ele oferă ? Adică, iubire + menaj + bucătărie gratis. Gratis, adică, fără să ceară vreo reciprocitate în privința nevoilor lor sufletești (dacă le au).
Ba chiar, acesta este genul de femeie care câștigă, până la urmă, ”cursa iubirii”, întrucât, pe lângă ofertele de mai sus, ele mai au una imbatabilă: confort și acord necondiționat cu bărbatul, în orice privință. Ce poate fi mai odihnitor pentru un bărbat, după ce a trecut prin eventualele ”focuri” ale iubirii pentru o femeie inteligentă (care l-au ars puțintel), decât să găsească liniște, confort sufletesc și lipsa oricărei contraziceri ? Chiar dacă nu-i iubirea care mută munții, dă-o-ncolo de iubire ! Până la urmă, după cum ziceau bătrânii, iubirea mai trece și prin stomac, și chiar puțin mai jos… 🙂 Așadar, 90 % dintre bărbați, fie ei și inteligenți, vor prefera confortul, iubirii. Chiar dacă spun în gura mare altceva ! 🙂
Acum, Roxana, nu vreau să crezi că sunt vreo înnăcrită de viață :). o. nu ! Am trăit, și am iubit destul. Și tocmai viața m-a făcut (super) lucidă.
Însă, concluziile mele nu trebuie să te dezamăgească, și să te facă să crezi că iubirea nu există. Ea există, dar pentru femei ca tine, pentru femeile inteligente și cu suflet mare, adică, ea este mai greu de găsit. Dar, eu zic că merită să aștepți acel om care să știe să te prețuiască cu adevărat, decât să te mulțumești cu compromisuri. Asta fac bărbații, dar noi am depășit deja etapa confortului. După cum spune Victor Hugo, bărbatul se află acolo unde sfârșește pământul; femeia, acolo unde începe cerul.
Te îmbrățișez, și îți doresc din tot sufletul să îți îndeplinești dorința de care mi-ai vorbit ! Mă voi ruga și eu pentru tine, așa cum pot, deși sunt cam departe acum de starea care trebuie.