Când afară termometrul sărea de 35 de grade, în grădina umbritoare a Soniko Beauty, spiritele erau poate și mai încinse. Cartea lunii iulie – Luni de fiere de Pascal Bruckner – a declanșat două ore de discuții intense, uneori incomode, dar profund revelatoare. A fost una dintre cele mai provocatoare întâlniri de până acum.
Printre pahare de Socată Artizanală răcoroasă și gustări fine de la Zoomserie, ne-am aventurat în labirintul psihologic și filozofic pe care Bruckner îl construiește cu o cruzime aproape chirurgicală. Atmosfera intimă a grădinii ne-a permis să sondăm nu doar cartea, ci și propriile noastre limite de înțelegere și acceptare.
Despre personaje și trecutul care nu iartă
Un fir important al conversației a fost devenirea personajelor. Deși autorul ne oferă puține detalii concrete despre trecutul lor, ele sunt suficiente pentru a înțelege că acolo, în acele răni nespuse sau nespovedite, mocnește ceva profund toxic. Ne-am întrebat: cât de mult din ce suntem azi este dictat de traumele nevindecate ale trecutului? Și ce se întâmplă când iubirea devine un câmp de luptă, iar relațiile se transformă în mecanisme de distrugere reciprocă?
Filosofie într-o poveste erotică
Dincolo de suprafața erotică șocantă, romanul e impregnat de concepte filozofice – în special nihilismul, ideea că viața este lipsită de sens, iar iubirea e doar o iluzie rafinată care ascunde nevoia de putere, dominație sau evadare. S-au adus în discuție:
- Nihilismul sentimental: dragostea ca experiment, nu ca trăire autentică.
- Libertatea radicală: personajele își permit orice, chiar și ceea ce degradează umanul.
- Decadența post-modernă: erotismul golit de sens, folosit doar ca armă sau joc.
Discuțiile au fost aprinse, uneori divergente – exact cum trebuie să fie un club de carte viu. Ne-am contrazis, am râs, ne-am îndoit și ne-am privit unii pe alții cu un pic mai multă înțelegere la final. Pentru că în spatele exceselor din Luni de fiere, poate că am văzut și o oglindă: a propriilor vulnerabilități.
Mulțumiri speciale
Mulțumim gazdei noastre de la Soniko Beauty pentru grădina fermecătoare în care ne-am simțit ca într-un mic refugiu urban. Socata Artizanală a fost salvarea zilei, iar gustările de la Zoomserie – un răsfăț meritat după o lectură intensă.
Ne pregătim deja pentru cartea lunii august – dar va fi greu să uităm luna iulie. A fost, într-adevăr, o lună de fiere – și de reflecție.
Ne revedem în august
Te așteptăm la următorul Club de Carte, unde vom citi și discuta volumul „Stihuri și scriituri pentru o lume mai bună” de Sânziana Lungu – o colecție care ne amintește că scrisul poate fi și refugiu, și revoluție.
Rezervă-ți locul, pregătește-ți inima și vino să construim împreună o lume (măcar pentru o zi) mai bună, prin poezie și prezență.