Micuţa Josefina, de la dansatoare şi damă de companie la soţia lui Napoleon

Magda Iacob

noiembrie 22, 2016

Micuţa Josefina, de la dansatoare şi damă de companie la soţia lui Napoleon

În istorie s-au petrecut cele mai frumoase şi zbuciumate poveşti de iubire. Însă, de cele mai multe ori, cele mai frumoase poveşti sunt dramatice, fără a avea un „happy end”. Vă povestesc acum despre legendara poveste pasională dintre Napoleon Bonaparte şi Josephine de Beauharnais. El – împăratul Fraţei, la vremea respectivă, ea – o văduvă, cu doi copii, trecută prin ororile Revoluţiei. Comandant al armatei franceze în asccensiunea lui pentru cucerirea teritoriilor europene, Napoleon o întâlneşte pe Josefina, o creolă din insula Martinica, în vârstă de 32 de ani, la Paris, în octombrie 1795, înainte ca acesta să devină împărat şi unul dintre marii cuceritori ai lumii.

O copilă desfrânată

Se spune că, în toată viaţa lui, Bonaparte a iubit o singură femeie, indiferent de condiţia socială şi de trecutul ei. Pe Josefine. Fiică a unui nobil sărac, micuţa creolă de 14 ani dansa cu graţie în saloanele din Martinica şi le ţinea companie ofiţerilor francezi. Un an mai târziu, devine soţia lui Alexandre de Beauharnais, care, pentru a o cizela şi educa, o trimite la o mănăstire elegantă. Aici, Josefina învaţă totul despre arta de a fi femeie.

Un început de iubire

Mai mare decât el cu şase ani, Josefina de Beauharnais nu l-a plăcut de nicio culoare pe cel care avea să-i devină soţ, Napoleon Bonaparte. Însă el s-a îndrăgostit pe loc de această femeie frumoasă, cuceritoare şi extrem de bine primită în societate. Îndrăgostit până peste cap, „Generalul” a încercat din răsputeri să-i intre în graţii şi, după ce rupe logodna cu Desiree Clary, viitoarea regină a Suediei, se logodeşte cu Josefina, care va deveni împărăteasă pe 2 decembrie 1804.

Tot timpul a adorat-o şi i-a dedicat scrisori în neştire, însă în zadar. Josefina nu-l putea iubi, astfel că a început să-l înşele cu diverşi ofiţeri fără a avea un scop anume. În scurt timp, Napolen află de infidelităţile soţiei şi îi plăteşte cu aceeaşi monedă, înşelând-o în repetate rânduri.

Iată una dintre scrisorile trimise de Napoleon:

Nu te mai iubesc, din contră, te detest. Eşti o rea, chiar pervesă şi stupidă, un fel de Cenuşăreasa. Nu mi-ai scris deloc, tu nu-ţi iubeşti soţul cu adevărat; cunoşti prea bine bucuria pe care scrisorile tale de dragoste i-o aduc şi totuşi nu te oboseşti să-i scrii măcar câteva rânduri aşternute într-un sfert de ceas. Ce faci tu atunci toată ziua, Doamnă? Ce problemă e atât de vitală încât te împiedică să găseşti timp pentru a-i scrie soţului tău credincios? Ce afecţiune sufocă şi înlătură iubirea, tandreţea şi dragostea constantă pe care mi le-ai promis mie? Cine poate fi acest nemaipomenit nou iubit care-ţi răpeşte tot timpul, care-ţi stăpâneşte toate zilele şi te împiedică să-ţi oferi toată devoţiunea şi atenţia soţului tău?

Un final nefericit

În 1809, după câţiva ani de la căsătorie şi istovit de dragostea ucigătoare pe care i-o purta Josefinei, Napoleon se declară obosit, trist, fără moştenitori, căci draga de ea nu a putut sau nu a dorit să mai rămână vreodată însărcinată, şi decide să divorţeze. Se căsătoreşte apoi cu prinţesa de Austria, care îi oferă un moştenitor, dar acesta moare la vârsta de patru ani.

Simte că fără Josefina viaţa lui este anostă şi fără sens, iar dragostea pe care i-o poartă, chiar şi în pofida noii căsătorii, are să-i distrugă cariera militară. Ceea ce el nu ştia era că, în acest timp, auzind de căsnicia pe care o are acesta, Josefina are inima sfâşiată şi se îmbolnăveşte de durere. Moare la vârsta de 51 de ani, din cauza unei iubiri pe care nu a putut-o oferi niciodată, a unei iubiri care, abia spre final, a mistuit-o.

LĂSAȚI UN MESAJ Renunțați la răspuns