Știu că povestea era alta și că întâi trebuie să-ți treci buzele pe la mai mulți broscoi până să ajungi la marele prinț. Numai că situația s-a schimbat destul de mult în ultimii ani, iar acum toți par a fi prinți la început și se transformă mai apoi în broscoi. La naiba, la fel este și în partea cealaltă. Multe prințese, ce par păpuși la primele întâlniri, dar se transformă mai târziu, poate nu în broaște, dar în vrăjitoare sigur. N-am să vorbesc despre a doua parte, pentru că sunt femeie și, normal, sunt de partea noastră :).

Adela are 35 de ani. A iubit și a fost iubită de câteva ori până la anii ăștia. După fiecare relație care a eșuat s-a jurat cu ceru’ și pământu’ că nu va mai iubi în veci. Eventual, își va bate joc. N-are ea sufletul ăsta, dar până la urmă viața te face să devii mai acră, adică nu mai pui botu’, cum s-ar zice.

A învățat că independența nu-i ușoară, iar să n-ai cu cine împărți o bucurie sau, deopotrivă, o tristețe, este, uneori, dureros. A acceptat relații tocmai din această nevoie, firească la urma urmei, și și-a spus sieși că orice om are o fărâmă de bunătate în el. Ciudată gândire pentru o corporatistă care pare Superwoman când o vezi. N-ai zice, adică, că și ea are astfel de sensibilități.

…Și a zis „da”. În sfârșit, după atât zbucium, după atât amar de vreme, a întâlnit un băiat drăguț, cuminte, muncitor și liniștit. Nu, nu e de la țară. Lucrează, totuși, în ditamai multinaționala. Are și ea niște principii și niște pretenții. Dar este din provincie. Bugetar. Are un salariu decent și nu face „combinații”. S-a îndrăgostit de ea, iar după ce i-a pus inelul pe deget, s-au mutat împreună. La el, în provincie. Bărbatul să rămână bărbat, i-a spus. El nu se mărită, prin urmare femeia își urmează bărbatul. N-a deranjat-o să-și care zecile de cutii cu toate câte a adunat într-o bună parte din viață. Simțea, însă, în adâncul sufletului, că nu este cea mai bună alegere, dar cum a preferat întotdeauna regretele lucrurilor deja făcute, nu a celor pentru care și-ar fi pus întrebarea „cum ar fi fost dacă?”, n-a mers pe instinctul de femeie trecută prin viață și s-a avântat în ceea ce ne dorim cu toții, la un moment dat: căsnicie. A fost fără fluturi în stomac, un fel de iubire platonică.

Au divorțat trei luni mai târziu. Ea este o femeie frumoasă și mândră-n toate cele, dar nu și singură la părinți. Fostul soț este și azi fericit. Cu sora ei mai mică.

Adela încă mai crede în iubire și s-a lăsat dusă de val într-o nouă poveste de dragoste. Călită suficient după experiența anterioară, nu o intereseaza actele și marele eveniment de după. Terapiile la psiholog au ajutat-o să se ridice din cenușă și a renăscut.

Pare telenovelă. Dar știm deja că viața bate filmul, iar realitatea este mereu mai dură decât ce ni se arată pe ecran.

PS: Adela este un nume fictiv. Povestea există. Cu Adela posibil să ne reîntâlnim pe aici. Vedem încotro o duce viața. …Sau vreți povestea Roxanei B? 🙂