Nu cred că există cineva fără frici. Frica este cel mai mare obstacol al învățării, în orice domeniu. Și fără învățare nu poți obține rezultatele pe care le dorești. Specialiștii susțin că, dacă îți recunoști fricile și le conștientizezi, poți să le folosești în folosul tău.

Ar trebui să avem curajul să trăim ceea ce ne înspăimântă și să ne confruntăm fricile. Asta este una dintre soluțiile expuse de specialiști. Psihologii se confruntă cu tot mai multe cazuri de gen, în care oamenii vin panicați la pachet cu lucrurile care le dau teroare.

Legea atracției universale pretinde să gândim și să simțim pozitiv, pentru a atrage lucrurile pozitive. Să ne confruntăm cu temerile noastre, indiferent de natura lor, și să încercăm să înlocuim gândul care induce frica cu unul care să o înlăture, pozitiv, evident.
Nu îi contrazic pe oamenii ăștia, doar că, oricât ai fi de pozitiv, această gândire nu se aplică în orice situație sau efectul scontat nu se obține în orice situație. Și o să vă spun de ce cred asta. Din experiență proprie.

Și eu am frici, multe, însă, cea mai mare este legată de singurătate. Mi-e frică de moarte, mă sperie ideea de a nu-i mai vedea pe cei dragi, dar cel mai tare mă sperie gândul că, într-o zi, mă voi trezi singură. Fără familie, fără frați, fără părinți, fără prieteni. Și acum vine întrebarea, cum aș putea anhila aceste gânduri. L-am conștientizat, așa cum spun specialiștii, m-am obișnuit cu el, îl recunosc, și…ce urmează? Este tot acolo, și nu de puțin timp.Așa că, îmi permit să concluzionez faptul că nu există remediu pentru frici, doar să nu le mai ai și punct. Nu te ajută nici gândirea pozitivă, nici diversiunea, nimic. Doar dispariția efectivă a lor.

Religia are o altă explicație. Și anume, că tot ce înseamnă gânduri, acțiuni, comportamente sau reacții ne sunt dictate, condiționate de două emoții fundamentale: iubirea și frica. Cele două nu pot coexista, se exclud și se înlocuiesc reciproc. Acolo unde este iubire nu există frică, iar acolo unde există frica, nu vom găsi niciodată iubire.