Am tot auzit de nenumărate ori vorba asta: „În spatele unei femei de succes se află un bărbat puternic”. Precum și invers. Dacă ar fi să generalizez, aș merge și eu pe aceeași premiză. Dar vorbesc din cele trăite de mine.
Faptul că Dumnezeu a făcut mai întâi bărbatul, nu înseamnă că el este cel mai tare.
Femeia chiar poate fi și doamnă în societate, și bucătăreasă în bucătărie, și… cum trebuie în pat. Dacă își pune ambiția, poate face inclusiv lucrurile pe care le face un bărbat. E în stare să dea cu lavabilă într-o casă, să schimbe un bec, să care sacoșele pline de la cumpărături ori să efectueze o parcare laterală. Da, poate face toate astea și multe altele.
Nu vreau să scriu despre diferența dintre femeie și bărbat, dar n-am cum, având în vedere titlul. De ce cred eu că este bărbatul slab în fața unei femei?
Chiar și un bărbat foarte puternic, sigur pe el, se poate amoreza într-atât de o femeie, ca un adolescent ce tremură la prima întâlnire. O femeie poate să-i macine creierii cu o singură privire plină de subînțeles. Cu un singur gest care pare nelalocul lui, dar de fapt a fost foarte bine gândit. Cu mișcările ei pline de grație, chiar și cu felul ei malițios de a fi. Că doar femeia știe să fie o „vulpe” atunci când consideră ea că e cazul.
Ajungi mai târziu să o cunoști și îți dai seama că îți poate oferi mult mai mult decât plăcere carnală.
Din cauza femeilor au pornit cele mai mari războaie, pentru femei s-au construit cele mai mari palate, datorită lor avem mari opere de artă, gen Mona Lisa, Taj Mahal etc. Și nu este o noutate ce zic eu aici, o știți cu toții.
Dacă nu aș fi auzit asta chiar din gura unui bărbat, poate n-aș fi scris. Sau dacă n-aș fi citit în cartea lui Dan Puric („Despre omul frumos”), care vorbește depre „puterea feminității când taina ei îngenunchiază stupiditatea masculină” și despre „ce poate să facă o femeie. Nu numai un război în Troia, ci si o pace cu Lumea”.