Doamnelor,
Domnilor,
Domnișoarelor,
De la sat, de la oraș,
Obosiți sau odihniți,
Vă rog să m-ascultați și pe mine un picuț :).

Nu mă înțeleg cu oamenii ăștia deloc. Măi, cum să folosești virgula în vorbire? E ca și cum ai spune „bună virgulă roxana virgulă ești bine semn de întrebare”. Lăsați scuza aia cum că nu vreți să faceți cacofonie, căci e o imbecilitate. Dați-o naiba de cacofonie! Adică să o faceți, dacă se cere (vedeți un articol AICI).

„Ador să mă joc cu virgulă cuvintele”.

Iacătă. Despre asta vorbesc. Aud zilnic exemple de genul. Care e problema dacă zici „cu cuvintele”? Știu că vin aici cu articole de limba română și de gramatică și că se bat, cumva, cap în cap, dar nu trăim după DEX, serios. La fel cum nici viața nu se trăiește după reguli scrise (a nu se confunda regulile cu principiile; menționez asta pentru că sigur sunt persoane care consideră că eu trăiesc după propriile reguli, nicidecum că am anumite principii sănătoase).

Bună virgulă Roxana. Sună minunat, așa-i?

Alt exemplu: „…că cărămida e mai tare ca capul tău”. Sau „că când noi doi ne iubeam”. Nu, dragilor, soluția nu este să puneți virgulă. Ci să găsiți o altă formulare. Cum ar fi: „…deoarece cărămida este mai tare decât capul” sau „o cărămidă este mai tare…”. Iar în exemplul celălalt, „că atunci când noi doi ne iubeam”. Zău, chiar nu trebuie să faci un efort intelectual.

În fine, am dat mai sus, în intertitlu, un  banal exemplu cu „Bună, Roxana”, deși aici ar fi iarăși un articol separat. De cele mai multe ori, oamenii nu folosesc virgula în exemplul dat. Nici în mesaje, nici în mailuri. Nu este o greșeală de viață și de moarte, ca să zic așa, însă corect gramatical este cu virgulă (cu altă ocazie, am să scriu și de ce).

PS: Începutul articolului este o inspirație de la regretatul George Pruteanu.

PPS: La mulți ani, n-am uitat că azi e sărbătoare! 🙂