AcasăDescoperaCultura generalaDespre cacofonie și cum să "fentezi" limba română

Despre cacofonie și cum să „fentezi” limba română

Published on

spot_img

Tot zice lumea că sunt eu nebună și că trebuie să fiu mai tolerantă cu greșelile celor din jur (referitor la subiectul de față), ba unii apropiați sunt de părere că am să-mi culc copiii cu dex-ul sub pernă (confirm; mă văd în stare de asta 😅). Adevărul e că sunt mai mult decât tolerantă 🙃. Iată că vin cu un articol în care recunosc cum „fentez” limba română și mă joc cu cuvintele. Pentru că limba română poate fi și ea ușor adaptată, în funcție de situație și de ceea ce ai nevoie să spui. Uneori, anumite cuvinte accentuează ideea și atunci le folosești, chiar dacă faci o ditamai cacofonia.

Hai să vedem ce zice dex:

CACOFONÍE, cacofonii, s. f. Asociație neplăcută de sunete; cacofonism. Muz.: Suprapunere de sunete discordante; lipsă de armonie. – Din fr. cacophonie (gr. kakos + phone = rău + sunet).

Prin urmare, da, cacofonia se formează atunci când pronunți cuvinte care sună urât. Cuvinte care se termină în silabe ce sună supărător atunci când silabele se repetă în următorul cuvânt și ne gâdile urechile într-un mod NEplăcut. Ah, mă explic destul de științific? Sau măcar cât să fiu înțeleasă? Dacă nu, am să vorbesc cu Paraschivescu să-mi dea o mână de ajutor :).

Boon, să revenim. Limba română acceptă DOAR cinci mari cacofonii, ce fac parte din cuvinte pe care cine știe dacă le folosești de zece ori în viață.

– Biserica catolică
– Tactica cavalerească
– Epoca capitalistă
– Banca Comercială
– Ion Luca Caragiale

Ei bine, nu sunt de acord cu această regulă a limbii române dintr-un motiv foarte simplu, și anume, așa cum spuneam mai sus, cine știe când și de câte ori voi avea nevoie să spun, în toată viața, Ion Luca Caragiale, spre exemplu. Eventual, voi spune I.L. Caragiale, așa cum însuși marele dramaturg se semna. Sigur că, acolo unde pot evita cacofonia, o fac.

Dacă este să dau exemplul de mai sus, din introducere, unde am scris „cu cuvintele”, pot adăuga un cuvânt între cele două, cum ar fi „cu anumite cuvinte”. Dar se schimbă un pic ideea. Pentru că eu mă refer la „cuvinte” la modul general. De regulă, în vorbire, mă feresc să fac cacofonii. Cred că domnul Pruteanu s-ar răsuci în pământ dacă m-ar citi/auzi, însă, în scris, cred că ar trebui acceptate anumite forme de cacofonie, pentru că nu spui cu voce tare și nu este atât de deranjant, acceptată-mi fie această umilă părere :).

Ultimele Articole

RECENZIE O fată pe nume Willow

O fată pe nume Willow este o poveste deosebită și, cel mai important, poate...

Lista mea de cărți de 4500 de euro

Lista mea de cărți de 4500 de euro! Am făcut un video pe YouTube...

Book Club by iCarte, iParte

Am ajuns la Ediția cu nr. XXV la Book Club by iCarte, iParte, de...

BOOKS and WINE by iCarte, iParte

Books and Wine este un concept unic în România, care, la fel ca toate...

More like this

Tabara iCarte, iParte ZIUA 3 – Satul Cobor

Iată-ne ajunși în ultima zi din Tabăra iCarte, cea în care ne-am împărțit între...

Tabara iCarte, iParte: ZIUA 2 – La pas prin Ferma Cobor

A doua zi din Tabăra iCarte, iParte a fost la pas prin Ferma Cobor....

”Vrei CARTE? Ai parte!” 2+1 GRATIS pe Libris și Elefant

În sfârșit, cei de la Elefant au revenit cu oferta 2+1 pe care abia...
error: Content is protected !!