Au trecut doar câteva zile de la Ziua Națională, atunci când eu v-am îndemnat să vă rugați și pentru Regele nostru, aflat într-o stare de sănătate fragilă. Din păcate, Majestatea Sa s-a stins din viață ieri, la 96 de ani, fiind ultimul monarh al României, un rege foarte iubit, pe care România l-a primit cu dragoste înapoi în țara sa după revoluția din 1989.
Oamenii l-au iubit
Fiul regelui Carol al II-lea a fost foarte iubit de către români mereu, iar poporul a suferit pierderea sa temporară odată cu instalarea regimului comunist în România. A revenit la poporul său, însă, la câțiva ani după revoluție, după o încercare de revenire în 1990, într-o Românie abia ieșită de sub dictatura ceaușistă, o Românie conservatoare, care nu l-a primit, ci l-a trimis înapoi de unde a venit prin intermediul celor ce erau atunci la conducere. Nu a încetat niciodată, totuși, să spere că țara căreia s-a dedicat și căreia i-a fost rege fără regat atâta amar de vreme, îl va primi cu drag. Așa a și fost, țara l-a primit cu iubire, și, chiar în ziua revenirii, Majestatea Sa s-a adresat zecilor de mii de oameni adunați în București de la balconul unui hotel, nefiindu-i dat dreptul să îi vorbească poporului său de la balconul unui palat.
Regele Mihai I – omul
Îl admir enorm pentru tot ceea ce a făcut în viața lui. Regele Mihai nu a dus o viață luxoasă în exil, ci a muncit pentru a-și întreține familia. Regele Mihai I a fost demn, a fost un om căruia i-a plăcut să se dedice pasiunilor lui atunci când era cazul. A fost un fotograf desăvârșit, a fost fermier, pilot, antreprenor.
„În Exil, singurătatea noastră a fost cu atât mai mare cu cât dorul de ţară şi nevoia de a trăi laolaltă cu românii ne-au fost puse la îndoială sau uitate. (…) Am fost întrebat de mai multe ori care a fost sentimentul meu la plecarea din România. N-am găsit altfel de a spune adevărul despre starea mea de atunci decât că am plecat cu moartea în suflet”, mărturisea Regele despre perioada din exil.
Ultimul monarh al României, Mihai I, s-a stins la vârsta de 96 de ani, după o viață lungă, trăită cu greutate, după exilul din Elveția, iar mai apoi greutatea venind din problemele de sănătate, căci a suferit de leucemie și de cancer la piele. A avut o viață demnă, muncind din greu în ferma proprie, ca să-și crească frumos cele cinci fiice, dar a și scris o istorie frumoasă a țării nostre, luând o decizie foarte importantă în cel de-al Doilea Război Mondial: „Nici Hitler și nici Mussolini nu și-ar fi imaginat ca acest monarh tânăr și fără experiență a fost în măsură să schimbe cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, cu o lovitură de stat. Sau cel puțin, să scurteze carnagiul cu jumătate de an”, apreciază istoricii.