Acasă RoxanaB Cuvinte din sufletul meu Cover story: „Hai, babo, mișcă-te azi!”

Cover story: „Hai, babo, mișcă-te azi!”

0
Cover story: „Hai, babo, mișcă-te azi!”

Cea mai în vârstă vecină din blocul meu are 89 de ani. Îi tremură mâinile și are picioarele umflate. Dar cu acele picioare groase merge și face piața, iar cu acele mâini tremurânde îmi face mie o oală cu sarmale de Crăciun. E bolnavă, iar mai bine de jumătate din pensia ei se duce pe medicamente.

Doamna Garofița nu a devenit cea mai bună prietenă bătrânică a mea dintr-un motiv serios: este foarte bârfitoare și, de multe ori, răutăcioasă cu cei de la Administrație sau cu vecinii. Dar mi-e dragă uneori. Și simt milă, de cele mai multe ori. A avut un soț alcoolic, care i-a murit, dar la înmormântarea căruia nu a mers, și are un singur băiat, pe care nu l-a văzut de mai bine de 30 de ani. Mă cam doare sufletul pentru ea. Să ajungi atât de bătrân și atât de singur… Mi se pare teribil de trist. Dar cine știe ce a fost în familia ei de băiatul acesteia nu a dorit să o mai vadă vreodată? El trăiește în Germania, iar doamna G. a mers la emisiunea „Iartă-mă” (prezenta Raluca Moianu, dacă vă mai amintiți), în urmă cu foarte mulți ani. Echipa de televiziune l-a găsit. Însă acesta a refuzat, categoric, să-și vadă mama. De aceea spun, nu știm ce a fost acolo. Ce suflet să ai să nu vrei să o mai vezi niciodată pe cea care ți-a dat viață?

În fine, nu vreau să fie un articol lacrimogen.

Spuneam mai sus că draga de ea își face singurică piața. Rareori, spre deloc aproape, îi mai dau o mână de ajutor. Asta pentru că îi place să meargă cam în fiecare zi la piață, iar eu ajung prea târziu acasă. Mă rog, nu mă justific sau ceva, ziceam ca idee. Nu pot să vă înșirui aici povești cu ce fată bună și ajutătoare sunt eu, că nu-i așa. Nu tot timpul adică. Revenind la doamna Garofița, îmi povestea cum ieri trecea strada, cu căruciorul, șontâc-șontâc. Și cum s-a făcut un ditamai șirul de mașini așteptând-o să traverseze.

-Hai, babo, mișcă-te azi! i-a strigat un țăran din mașină.

Mă, cât de animal poți să fii? Nu, greșit. Animalele sunt sufletiste. Sau cât de tare să te grăbești încât să nu poți aștepta două-trei minute la trecerea de pietoni? Din contră, îți puteai da fundul jos din mașină pentru a-i da o mână de ajutor unei femei bătrâne. Știu și eu ce înseamnă să conduci și să fii grăbit, că trebuie să ajungi în nu știu ce loc urgent. Dar chiar și așa… Oare nu ai avut și tu bătrâni? Oare nu vei avea? Și oare nu vei ajunge la fel…?

Articolul precedent Cappadocia – o destinație ciudat de interesantă
Articolul următor Nu ești grasă, ești inundată. Glumă, glumă, dar e cam adevărat. Uite cum stă treaba cu hormonii responsabili de retenția de apă
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. De aceea, scriitoare. De aceea content writer. De aceea, realizator și moderator emisiune radio. Mai ales, de aceea Organizator evenimente culturale (Book Club, Books&Wine, Book Camp. Toate sub brandul cultural iCarte, iParte. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.