Sărmana lume!… Şi tu, sărmane om de lume!… Cât vă plâng!… Vă întâlniţi, în drumul vostru, cu o făptură omenească, cu fălcile încleştate de viforniţa vieţii şi, în loc să-i dovediţi căldura voastră, marea voastră omenie, o întrebaţi în fugă:

-Ia să ne spui, necunoscutule, cât ai clipi din ochi, cine eşti, de unde vii, ce părere ai despre noi şi ce ai de gând să faci în mijlocul nostru?

Şi nenorocitul se uită la voi, incapabil să-şi descleşteze fălcile pentru a vă răspunde sau măcar – a vă scuipa în faţă. Şi, grăbiţi cum sunteţi, îi întoarceţi spatele, îi atârnaţi o poreclă, ca pe-o tinichea găurită de coada unui câine, şi o ştergeţi la treburile voastre. O ştergeţi: tu, sărmană lume… Și, de asemenea, tu, sărmane om de lume…

Cât vă plâng…

#Neranțula