Încă aud oameni folosind greșit pe “care”, evitând parcă intenționat să spună “pe”. Lecția PE care o propun astăzi are legătură cu faptul că încă există formularea aceasta greșită. Și nu înțeleg de ce e așa greu. Dar nu numai în jurul meu observ. Ci și la radio sau la tv. Încă am pretenții, încă visez că presa o să educe, nicidecum să dezinformeze.

Mai jos redau câteva enunțuri din care se vede clar cum, din cauza unor greșeli de exprimare, se schimbă sensul mesajului.

Am mers în același metrou cu o colegă care-o bârfește pe o altă colegă.

Am mers în același metrou cu o colegă pe care-o bârfește o altă colegă.

După cum spuneam mai sus, se schimbă sensul. În primul enunț avem colega care bârfea, iar în cel de-al doilea, colega care era bârfită.

Tânăra care a vândut cele mai multe mărțișoare este vecina mea.

Copilul care se joacă în fața blocului este olimpic la limba română.

Doctorul care a luat șpagă va fi supus la muncă în folosul comunității.

Însă:

Bătrânica pe care am zărit-o azi are 99 de ani.

Am pierdut trenul pe care trebuia să-l iau spre Brașov.

Astăzi m-am întâlnit cu multe prietene pe care nu le mai văzusem din copilărie.

Îmi scria cineva, după ce am publicat un articol despre cearcăne și leacurile mele naturiste (AICI):

Cearcănele care le am mă urâțesc.

Și i-am spus, calmă și înțelegătoare:

Draga mea, cearcănele pe care le ai nu te urâțesc. Sunt ale tale. Fac parte din ceea ce ești tu astăzi. Cearcănele care sunt pe chipul tău reprezintă mănunchi de amintiri, sunt semn că n-ai trăit degeaba pe pământul ăsta. Și pentru că frumusețea interioară este cea care nu se deteriorează, hai să facem nițică analiză care te va ajuta în viitor :).