Așa mă dor poveștile acestea pe care le întâlnesc în drumul meu prin viață de nu aveți idee. Dar le scriu. Să nu uit. Să nu uit că, la un moment dat, m-a durut. Eu am militat întotdeauna pentru libertatea femeii și pentru plecarea ei dintr-o casă în care nu mai simte iubire. Dar ce drept am eu să-mi dau cu părerea într-o asemenea situație? Numai dacă ești căsătorită, ai un copil, pe deasupra și bolnav de autism, soțul te înșală, iar singurul tău venit este acela de pe urma micuțului de trei ani, doar așa ai dreptul să spui exact ce ai face. Eu doar redau povești. În rest, să fiu ferită de asemenea tristețe.

Ea 33 de ani, el 48. Tânăra femeie nu a iubit decât un singur bărbat, nu a avut relații decât cu acest bărbat, ceea ce a și făcut-o să își dorească o căsnicie cu el. După șase ani de relație (și după ce el s-a despărțit de cea care urma să-i fie soție, fără a fi existat actuala în viața lui), au decis să facă minunatul pas către altar. La trei ani, a apărut și piticul. Iar frumusețea relației a început să se clatine. Ea acasă, cu copilul, el la serviciu, cu plecări în delegație, cât mai des. Perfide mai sunt delegațiile astea, distrug tot.

Când o femeie se ocupă doar de casă și familie, uită de ea însăși. Iar când uită să mai fie femeie, soțul găsește bucurie și plăcere în alte brațe. Iar ea rămâne șocată când descoperă în telefonul acestuia niște poze… cu alt chip și alți craci. Primul lucru pe care îți vine să-l faci este un scandal monstru. Dar îți iei câteva clipe de răgaz și decizi. Numai că decizia nu e simplă. Să discuți calm cu el? Va nega, căci cei mai mulți nici nu recunosc, ba chiar îți găsesc ție o vină pentru a se scoate pe el.

Ce e de făcut într-o astfel de situație? Când o prietenă îți cere sfatul, ce e de spus? Părăsește-l, că e un nemernic, nu? Copilul trage și el de mâneca ei, pentru că o simte nefericită. Mami nu îi mai acordă atenție, bietul copil nu îi înțelege ochii umezi și obrajii plini de lacrimi. Cum îți poți ascunde rănile când ajungi să fii dezgustător de nefericit? Să-l ierte? Ar fi cea mai comodă variantă, dar când el și-a pierdut orice urmă de tandrețe și de interes față de soție, se mai poate conviețui? Ce ar mai fi de făcut când cel pe care ți-ai promis că-l vei însoți pe drumul vieții până când moartea vă va despărți a devenit un străin, iar iubirea voastră nu mai are strop de viață în ea? …Cu toate astea, ea nu îl poate părăsi. Și nu doar partea financiară o ține pe loc, ci speranța că el va redeveni omul de care s-a îndrăgostit.