Sunt o persoană sociabilă dar am învățat din experiențele pe care le-am trăit că trebuie să pun o limită atunci când vine vorba despre prietenie și să nu mai dăruiesc totul, așa cum făceam pe vremuri.
Da, mă dedicam mult unei relații de prietenie și ofeream fără a avea așteptări ca prietena mea să mă răsplătească. Nu vreau să mă laud, dar eram, și vreau să cred că încă mai sunt, o persoană altruistă, care oferă din inimă. Fie că este vorba despre cadouri materiale sau de suport emoțional și sprijin fizic am fost foarte darnică mereu cu oamenii pe care i-am considerat aproape de sufletul meu. Aceste lucruri m-au făcut o prietenă bună pentru multe persoane, lucru susținut chiar de ele. Nu n-am certat cu nimeni, dar am considerat de cuviință să mă distanțez puțin și să îmi conturez mai bine prioritățile.
Pot trăi foarte bine și fără prieteni
Nu spun că nu am prieteni, însă nu la modul acela, prin care se definește în general, termenul de „prieten”. Am oameni în preajma mea cu care ies în oraș sau cu care îmi place să-mi petrec o după-amiază de weekend, dar nu mai am oameni cărora să le pot împărtăși secretele mele și pe umărul cărora să plâng atunci când am un necaz. Îmi este suficient suportul venit din partea persoanei iubite și aleg să îmi baricadez intimitatea mai bine și mai mult, adică să încadrez mai multe lucruri în termenul de „intimitate” decât o făceam altă dată, cu alte cuvinte, am învățat să fiu mai discretă. Cu cât lucrurile din viața mea erau mai mult expuse tovarășelor mele de țigară sau cafele la terase, cu atât eram mai expusă, mai goală, atât în fața oamenilor cât și eu cu mine însămi.
Au fost prietenii în viața mea din care am plecat cu lucruri negative, pe care le-am târât mulți ani după mine, dar n-a fost vina oamenilor de la care le-am luat. A fost vina mea că nu am știut cu cine să mă adun, că am fost manipulabilă, că am crezut prea tare și am iubit sincer ca și când aș fi avut o soră, și nu o prietenă. Cred cu tărie că, oricât de sinceră ar fi o relație de prietenie, nu merită să dezvăluim prea mult, nu merită să ne implicăm emoțional prea tare. Discreția este atributul pe care trebuie să îl avem noi oamenii atunci când ne raportăm la relațiile de prietenie pentru a nu avea de suferit sau pentru a arunca vina pe cineva, apoi, pentru greșelile noastre.