Începuturile romanelor polițiste au dus la povești care mai de care mai ingenioase și mai complicate. Un roman polițist bun necesită imaginație, cât și un plan foarte bine făcut, așa cum au demonstrat câțiva autori care au ajuns celebri prin personajele lor istețe, care au deslușit cele mai complicate crime.
Autori celebri de romane polițiste
Unii autori au îmbinat psihologia umană cu teroare criminalistică, scoțând în evidență numeroase caracteristici negative ale oamenilor, în special în momentele în care își ascundeau trecutul sângeros și faptele care au dus la anchete amănunțite ale celor mai complicate cazuri.
Primul roman polițist modern a fost scris de Edgar Allan Poe, al cărui detectiv (C. Auguste Dupin) din ”Dubla crimă din strada Morgue” a fost recunoscut ca începutul unor scrieri de succes, apărând în 3 povestiri distincte. Deși autorul a fost cunoscut și pentru poeme, traduceri, și romane de alt gen, stilul său gotic combinat cu scene horror este foarte ingenios, în unele lucrări exporând anumite stări mentale obsesive (în ”Prăbușirea casei Usher, de exemplu).
Urmează Arthur Conan Doyle, care, influențat de multe lucrări ale lui Edgar Allan Poe, a dat naștere celui mai cunoscut detectiv din istorie, și anume Sherlock Holmes, cu 56 de povestiri scurte, care a avut parte de numeroase ecranizări de succes de-a lungul timpului. La un moment dat însă, autorul s-a plictisit de succesul seriei, așa că în una din poveștile sale (”Ultima problemă”) s-a hotărât să-l ucidă. Însă povestea nu s-a terminat aici, deoarece publicul și-a arătat nemulțumirea asupra morții lui Sherlock Holmes, așa că în povestea ”Casa pustie ”, Doyle l-a adus la viață într-un mod surprinzător. Morala: niciodată nu subestima puterea cititorilor.
De la Edgar Allan Poe la Agatha Christie
De asemenea, este imperios necesar să o menționăm pe Agatha Christie, sau ”Regina Crimei” ale cărei romane sunt printre cele mai vândute din istorie (”10 negri mititei”), cu încă un detectiv celebru, și anume Hercule Poirot. Pe lângă acest personaj reprezentativ, mai este și Miss Jane Marplet, cunoscută ca versiunea feminină a unui detectiv de succes. Agatha urmărește în majoritatea poveștilor același model: detectivul ia contact cu locul crimei într-un fel sau altul, interoghează/analizează/cugetă, unul dintre suspecți moare în mod misterios, iar la final, toți suspecții sunt adunați la un loc, într-o scenă în care timpul este relativ, iar făptașul este dezvăluit. Romanele Agathei au momente în care lasă cititorul să găsească singur făptașul, implicându-l în acțiune; aceasta fiind o caracteristică importantă a tuturor creațiilor sale.
De menționat mai este și un autor român, și anume Liviu Rebreanu, care, cunoscut deja pentru romanul psihologic ”Ion”, și-a descoperit talentul pentru genul polițist în cartea ”Amândoi”, unde este deslușită crima comisă de…o servitoare. Aici detectivul nostru este Aurel Dolga, care este, de fapt, un judecător, dar care este atât de pasionat de complexitatea crimei, încât imită comportamentele celor doi detectivi consacrați, Poirot și Holmes, și dezvăluie secretele care au dus la crima cu pricina.
Desigur, există mulți alți autori care au dat dovadă de imaginație prin creația de crime complexe, iar cei menționați au fost o dovadă a influenței lui Edgar Allan Poe, însă consider și realitatea ca o influență a romanelor polițiste, deoarece, de-a lungul timpului, cei mai cunoscuți criminali au dat dovadă de inteligență, prin planurile lor criminale, în urma cărora s-au inspirat mulți autori consacrați.