Grea expresie. Și veche. Primul care a folosit-o a fost împăratul roman Vespasian („Pecunia non olet”), care a introdus taxa toaletelor publice. Atunci când poporul a început să vorbească despre această măsură, fiul lui Vespasian a venit la el și i-a reproșat că a introdus un astfel de impozit (fiind vorba, la urma urmei, de o nevoie fiziologică). Vespasian a replicat, arătând o monedă și folosind expresia de mai sus.
Toaletele publice din Roma erau legate la cel mai mare sistem de canalizare, numit „Cloaca Maximă”. Urina, colectată în vespasiene (latrină, pișoar), era vândută.
Deci, că e din kkt sau prin orice altă cale, banul nu miroase.
În my opinion, banii poate n-au miros, dar mizeria pute al naibii de tare. Că tot veni vorba de toalete publice, trebuie să te ții bine de nas și să ai un stomac tare ca să nu ți se întoarcă pe dos. Și dau ca exemplu toaletele de pe autostradă, că tot merg cu mașina și mă opresc pe drum.
Potrivit legii, autostrada trebuie să dispună de spații de servicii, cu parcare și toaletă. Din păcate, toaleta nu numai că nu este curată, dar îi lipsește, cu desăvârșire, hârtia-prosop, cea igienică și odorizantul. Și, deși banii vin tot din buzunarul nostru, nu ne putem bucura măcar de calitate. De aceea, singura benzinărie la care eu mă opresc este OMV-ul.
