Că este caine sau pisică, tot mai multe familii au, pe lângă cei 2-3 copii, şi un animal de companie. Mai sunt şi cei singuri, pentru care animalul poate fi o necesitate, şi, mai sunt şi alte vieţuitoare, tot mai agreate de către români. Ne referim la găini, şerpi, scorpioni sau mai vechii papagali. Dar nu despre ei discutăm, ci despre tradiţionalii câine şi pisică.

Întotdeauna mi-am dorit un caine, îi iubesc de mor, pe cei mici mai ales, jucăriile de geantă, cum le spun eu, dar ştiu că i-aş chinui de moarte. Abia am vreme pentru mine, dar pentru un animal, care trebuie scos afară de minimum două ori pe zi, care nu stă foarte mult timp singur şi…tot aşa. Aşa că, am renunţat la idee.

Mai uşor ar fi cu o pisică. Ea nu cere afară, se acomodează foarte bine şi în casă, pe balcon, nu cere de mâncare şi poate sta singură şi 2-3 zile, fără să facă stricăciuni. O prietenă de-ale mele chiar are o pisică, nu e de rasă, a găsit-o pe stradă şi s-a gândit să o ia acasă, să aibă grijă de ea. E frumoasă, neagră, cu ochii mari, albaştri, şi foarte jucăuşă.

M-a rugat să am grijă de ea cât timp este plecată din ţară. Am zis: da, dar ce trebuie să fac? Păi, să treci o data la două seri să îi schimbi apa, să-i pui ceva de mâncare şi, dacă vrei, să îi schimbi coşuleţul, dacă nu îţi este silă. Doar atât? Întreb eu. Şi-mi răspunde foarte sigură că o pisică nu este un câine care are nevoie permanent de companie şi o grijă aparte.

Am recunoscut şi eu, da, dar ce te faci dacă nu îţi plac pisicile şi mai ai şi vreme limitată? Păi, în cazul ăsta, este foarte simplu: îţi iei un papagal sau un acvariu cu peşti şi gata treaba! Are cine să te aştepte acasă, indiferent de ora sau ziua la care ajungi.

Sursa foto: imgur.com