Când 1+1=3…

Published on

spot_img

justme-background-youtube-2aq2

Nu contestă nimeni că matematica este o ştiinţă exactă şi că, întotdeauna, 1+1=2. Scriind titlul acesta, te poate duce cu gândul la infidelitate. Dar la noi nu este vorba despre asta. Nici de o mamă sau de o soacră, nici de un frate sau de o soră, nici de prieten sau prietenă. Ci de un copil. Care copil… nu este al meu.

Când am auzit prima dată că are un copil, m-am retras. Ştiu că a fost o lovitură pentru el şi că, probabil, au mai fost şi altele ca mine care l-au refuzat din acest motiv. Trebuie să fii o femeie foarte matură şi inteligentă ca să îl accepţi. Ori, cea mai bună variantă, să ai şi tu un copil. Eu nu sunt chiar matură, nu suficient. Am acceptat, dar nu din maturitate. Şi nici inteligenţa nu-şi are locul aici. Am visat, pur şi simplu, că lucrurile vor fi foarte simple.

Noi doi. Iar copilul vine o dată la două săptămâni. Plus câteva ore în săptămâna în care nu este weekend-ul de drept. Plus că se mai îmbolnăveşte şi na, nu poţi să-i ceri unui părinte să nu se ducă să-şi vadă copilul. Şi pe ea, fosta nevastă, bineînţeles. Plus mesaje cu „ce face copilul?” şi raspunsul aferent acestuia.

 Iar între noi, certuri peste certuri. De aceea, spun că am dubii în ceea ce priveşte această relaţie şi că, probabil, va mai dura aşa cum au durat şi celelalte: până când se umple paharul. Cu toată bunătatea lui, nu-mi poate schimba mie caracterul şi să-mi impună să înţeleg lucruri care par uşoare. Ştiu că sunt încăpăţânată ca un catâr şi că trebuie să mai las şi eu de la mine, dar cred că las de la mine prin simplul fapt că mă aflu aici, lângă el.

Dar ştiţi în ce constă ciudăţenia cea mai mare? Că eu mă contrazic foarte tare prin toate cele scrise aici. Cât şi în faptele mele de zi cu zi. Astăzi simt că sunt bine şi liniştită, bucurându-mă de acest dar pe care mi l-a dat Dumnezeu, un copilaş extraordinar, iar peste trei zile încep să arunc cuvinte ucigătoare, spunând că nu este copilul meu şi că preferam să nu fi făcut parte din viaţa mea.

Menţionez faptul că sunt chiar fericită când se află la mine. Nu mă joc cu el din obligaţie. Ador să-i aleg hăinuţele când merge pe-afară, să i le calc, să-i pregătesc masa şi multe altele. Cred, de fapt, că problema mea e cu el. Încă nu am un răspuns pentru comportamentul meu, nu găsesc o explicaţie, mi-e greu să-mi desluşesc propriile gânduri…

Ultimele Articole

Club de Lectură Eu nu sunt SuperMami, la Palat Noblesse

Ultimul Book Club din 2023 a fost pentru romanul "Eu nu sunt SuperMami" și...

Recenzie Abecedarul schimbării: Transformă-ți viața, cu sfaturi și exerciții practice

"Abecedarul schimbării" chiar are acest rol, de a te ajuta să-ți schimbi viața. Diana...

Cum a fost in Tabara de Lectura pentru Adulti (Ograda Bunicilor)

Tabăra de Lectură pentru Adulți a continuat cu a V-a ediție. De data aceasta,...

Club de Lectură iCarte, iParte la Palatul Noblesse

Iată-ne ajunși la ultimul club de lectură din 2023, ce va avea loc, de...

More like this

Cum a fost in Tabara de Lectura pentru Adulti (Ograda Bunicilor)

Tabăra de Lectură pentru Adulți a continuat cu a V-a ediție. De data aceasta,...

SINGLES PARTY: O noapte memorabilă în București

Singles Party, exact așa cum îi spune și numele, este o petrecere concepută pentru...

Miroase a ploaie de toamnă

Miroase a ploaie de toamnă. Când vine octombrie, îmi place să cred că timpul încetinește....
error: Content is protected !!