Recomand această carte oricărei persoane care iubeşte scrisul, şi nu numai. Fie că vrei să publici o carte, fie că scrii pur şi simplu din pasiune, fie că îţi place să creezi şi consideri că poţi face artă, îţi vor prinde de minune câteva „lecţii de magie”, oferite de Elizabeth Gilbert. O ştiţi deja, este autoarea binecunoscutului roman „Mănâncă, roagă-te, iubeşte”, ce a avut ecranizarea în anul 2010.

Liz, aşa cum îi place să i se spună, ne vorbeşte despre creativitate, despre scris, despre idei, despre ea, despre succes şi despre eşec, aducându-ne sfaturi de milioane, cum ar fi că trebuie să munceşti zilnic şi să treci peste partea mai puţin plăcută, şi anume, atunci când eşti lipsit de inspiraţie. Cine doreşte să ducă o viaţă creativă, să ia asta ca pe un hobby, este de părere autoarea. Să o facă din pasiune, nu ca pe o modalitate de a plăti facturile şi de a-şi câştiga traiul.

„Ţine minte: zeii creativităţii nu-s obligaţi să ne dea nicio explicaţie. Mărturiseşte-ţi dezamăgirea, accept-o aşa cum este şi treci mai departe. Taie-n bucăţi eşecul şi foloseşte-l ca momeală pentru a încerca să prinzi alt proiect. Într-o bună zi s-ar putea ca toate să capete un înţeles – vei şti de ce trebuia să treci prin toată tărăşenia, ca să aterizezi într-un loc mai bun. Sau poate nu vor avea niciodată un înţeles.
Asta e.
Orice-ar fi, tu treci mai departe”.

„…în tinereţe, am apucat-o pe următorul drum: am început să-mi spun mie însămi că-mi place munca mea. Am afirmat cu tărie că-mi place fiecare aspect al strădaniilor mele creative – agonia şi extazul, succesul şi eşecul, bucuria şi greutăţile financiare, perioadele aride, bichiseala, poticnelile, talmeş-balmeşul şi stupiditatea”.

„Dacă lumea înţelege greşit ceea ce ai creat, nu pune la inimă. Dar dacă lumea detestă categoric ceea ce ai creat? Dacă te agresează cu invective turbate, îţi insultă inteligenţa, îţi calomniază motivele şi îţi târăşte bunul nume în noroi? Zâmbeşte galeş şi sugerează-le tuturor – cât mai politicos – să-şi facă naibii arta care le place. După care continuă cu încăpăţânare să o faci pe a ta”.

„Am continuat să lucrez. Am continuat să scriu. Am continuat să nu fiu publicată, dar asta nu era o problemă, fiindcă mă educam”.

„Poate te temi că nu eşti suficient de original. (…) Scriitorii aspiranţi îmi spun adesea: <<Am o idee, dar mi-e teamă că a fost deja pusă în aplicare>>. Ei bine, da. (…) Majoritatea lucrurilor s-au făcut deja – dar încă nu au fost făcute de tine.

Până la capătul vieţii, Shakespeare a epuizat cam toate subiectele posibile de poveşti, însă asta nu i-a împiedicat pe scriitorii de după el ca, vreme de cinci secole, să exploreze de la capăt aceleaşi subiecte”.