Raluca este cel mai reținut nume care mi se spune atunci când fac cunoștință cu cineva, deși spun clar:

-Roxana, îmi pare bine.

Știți, creierul uman funcționează pe principiul asocierii. Numele se rețin cel mai greu atunci când faci cunoștință cu cineva. La fel și datele, care, deși importante, nu sunt întotdeauna ușor de ținut minte. Doar dacă asta e tot ce te interesează. Când lucram în presă, ori aveam tot timpul reportofon cu mine și înregistram orice, chiar și două propoziții spuse de interlocutor, ori scriam în agendă, cât de prescurtat puteam (era mai la îndemână să notez decât să înregistrez pentru că era mai rapid să scriu știrea pe urmă). 

Revenind la memorie, o revistă britanică a dezbătut pe larg problema acum câțiva ani și reieșea din studiul făcut că 70% rețin cel mai bine profesia, 68% – hobby-urile, orașul de reședință – 62%, iar prenumele și numele de familie doar 30%. Am citit undeva că pentru a ține minte un nume trebuie să-l spui cu voce tare după ce persoana respectivă se prezintă. Sigur, nu doar asta contează. De exemplu, sunt mai bine de cinci ani de când asistenta doctorului meu mă strigă Denisa, în timp ce-mi ține cardul de sănătate în mână. Acum, să zicem că înțeleg. Pe mine mă cheamă Daniela-Roxana. Denisa e apropiat de Daniela, iar Raluca de Roxana. Cât de cât .

Eu nu sunt supărăcioasă. Nu la lucruri puerile de genul acesta. Și tu, când cineva îți uită numele, spune-i-l din nou, că nu pierzi nimic și nu te doare gura să repeți. E omenesc să uiți, nu te comporta ca și cum ești un om atât de important încât celălalt n-ar avea voie să (te) uite. Aproape totul poate fi înlocuit în viață, inclusiv oamenii. Iar apoi amintește-ți replica Julietei lui Shakespeare:

-Ce este un nume? Ceea ce noi numim un trandafir. Cu orice alt nume, acesta ar exala același parfum.

#FridayMood