“Fericirea cuprinde cinci părți. O parte constă în a lua hotărâri bune; a doua este a avea simțuri bune și sănătate trupească; a treia este reușita în ceea ce întreprinzi; a patra-i reputația bună printre oameni, iar a cincea – abundența de bani și a bunurilor folositoare pentru viață” (Platon)

Scriu acest text pentru o copilă. Nu e o puștoaică de 15-16 ani, ci o fată de 22-23 de ani. Iar pentru mine este o copilă, având în vedere că sunt cu aproape zece ani mai mare decât ea.

De când o cunosc, de vreo trei ani cred, este într-o continuă depresie (excepție făcând dățile în care își face un iubit și este îndrăgostită). Și vreau să-i las în scris acest mesaj (Deși psihologul este cel mai potrivit în a rezolva traume).

…Da, puiule, viața este o canalie, o brută, o nemernică și orice simți tu. Îți dă palme și șuturi de nu te vezi și te întrebi cu ce dracu ai greșit, ce are cu tine, de ce nu te iubește. Seară de seară, te uiți la ziua care a trecut și te simți istovită, singură și amărâtă. Și ăsta e adevărul. Chiar ești singură și istovită. Nu nega realitatea. Te întrebi unde începe războiul și unde se sfârșește lupta? În război intri tu singură, iar lupta e pe viață. Da, puiule, ăsta e cotidianul în care trăim: uneori gol și posomorât. Și mai primești câte-un pumn în burtă de simți că te strivește. O durere fizică, greu de suportat. Și te simți foarte, foarte rău.

Îți propun ceva. Așază-te pe pat, citește aceste rânduri și începi să plângi. Încetișor, domol, cu brațele ținându-ți corpul. Simte-te, acceptă-te, iubește-te. Spuneam AICI că, la finalul zilei, tot ceea ce ai ești tu însăți. Nu pot să-ți dau și să-ți fac nimic pentru ca lucrurile să capete un nou sens pentru tine.

Asta e viața. Are multă disperare, dar și momente de frumusețe. Farmecul și frumusețea vieții constă în a găsi acel ceva, oricât de mic, care să-ți aducă mici clipe de fericire. Pentru că, am mai scris asta pe undeva, fericirea nu este veșnică. Fericirea este formată din clipe mărunte. Un bătrânel, un copil, o ciocolată caldă, fiecare moment trăit este pansament, dacă vrei. Totul depinde doar de tine și de cum vrei să privești lucrurile. Nu uita, toate trec, nimic cu stă în loc :).

“Dacă vrei să înțelegi viața, asta să-ți fie învățătura dintru început și temelia tuturor raționamentelor și dorințelor tale: Nu ai dreptul la nimic și nimeni nu-ți este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Dacă le ceri fericirea, ești un prost; iar dacă te crezi nedreptățit pentru ca nu ți-o dau, ești încă și mai prost”
(Hippolyte Adolphe Taine)