Cover story: Despre mine. Cum de îmi permite timpul să fac de toate :)

Nu de puține ori sunt întrebată cum de reușesc să mă ocup de atât de multe lucruri. Când scriu, când croiesc, când pictez, când citesc, când fac voluntariat, când joc „catchball”, când merg la meditație etc. Cum de reușesc să trăiesc, în condițiile în care am un job de luni până vineri și plec în fiecare dimineață de acasă pe la maxim opt, iar de întors seara tot pe la ora aceea. Sigur că aş vrea să am timp pentru mult mai multe lucruri, şi al meu este la fel de limitat şi de important ca al vostru. Nici pentru acest site nu acord suficient timp. Doar că prioritizez.

…Sunt și eu un mic om, uneori mă simt obosită, alteori mă doare capul, spatele, răcesc sau fac enterocolită, cum s-a întâmplat zilele trecute, când am leșinat la prima oră a dimineții și am vomat de am zis că-mi iese sufletul din mine. Lucruri normale, de altfel, prin care trece oricine în viață. Însă tot îmi fac timp. Pentru că în asta constă „secretul”: să îți faci timp :).

Haideți să vă povestesc un pic despre cum îmi înfrumusețez eu viața făcând lucrurile de mai sus. De scris, scriu în cele trei mijloace de transport în comun pe care trebuie să le folosesc pentru a străbate Drumul Taberei – Pipera. Chiar nu mă plâng de asta, serios. Atunci scriu cel mai mult și cel mai bine. Pe timpul iernii, folosesc mult mașina, deci probabil că îmi va fi mai dificil să fac asta. Ați văzut că aceste articole iau naștere din trăirile mele și ale celorlalți, prin urmare nu mi-e greu să scriu și nu fac documentare decât pentru testele de cultură generală, de regulă.

Despre croitorie nu am multe de spus deoarece fac asta din Joi în Paști. Vreau să spun că nu croiesc mai mult de o rochie-două pe an. Am mai scris AICI de ce nu am urmat o meserie, în caz că vă întrebați de ce naiba nu rămân la mașinile de cusut. Dar nu renunț la asta pentru că, deși este greu, îmi place. Mai ales, ador să văd că o femeie poartă o rochie croită de mine. Priviți mai jos, uitați cât de frumoasă e prietena mea, îmbrăcată în ceva à la RoxanaB :).

Am să vă povestesc într-un articol separat despre pictură, pentru că este ceva nou în viața mea. De asemenea, greu și acest lucru. Îți trebuie răbdare și concentrare. Să zicem că, uneori, îmi dau eu însămi anumite teste. Nu știu cum să spun, dar este ceva între plăcerea de a face un lucru și eforturile voinței :).

Voluntariat? Fac asta foarte rar. Anul trecut mergeam săptămânal la spitale. Cântam, mă jucam, băteam din palme, mă scălămbăiam etc. Și iubeam să fac asta. Acum o fac doar din când în când, pentru că îmi place să ofer. Am capacitatea de a bucura copiii așa că misiunea aceasta nu s-a încheiat și încă face parte din viața mea. Mulțumită programului de voluntariat din cadrul companiei în care lucrez :).

Joc catchball pentru că îmi place sportul. Și aici tot datorită jobului, care oferă tot felul de activități de genul. În afară de handbal, pe care nu l-am mai jucat din copilărie, și tenis, unde sunt începătoare și merg foarte rar, nu am multe sporturi pe care să le știu nici măcar la nivel de începător. Bine, și mai merg iarna la ski. Dar de când era să o pățesc (vedeți AICI cum), am prins o frică. Alte sporturi, prea puțin. Înainte făceam sală. Dar acum mi-e lene. Zău, foarte lene. Însă plănuiesc să reîncep. Deh, treij’de ani și eu. A, „pardonez-moi, s’il vous plaît”, 31, mereu uit 😅!

În ceea ce privește cititul cărților sau al articolelor online, este un capitol la care stau foarte prost. Na, nu pot să mă laud cu ceva ce nu există. Mi-am propus să citesc o carte pe lună, însă nu îmi iese. Deși ador cărțile! Dumnezeule, chiar le iubesc! Căci, serios acum, nu există tovărășie mai delicioasă și mai captivantă decât aceea a literaturii! (Iar fraza aceasta, ultima, nu-mi aparține, mi-a rămas în minte dintr-o carte).

Cam asta este. Bine, mai am meditațiile. Dar nu spun la ce, că mi-e rușine :). Zic doar atât: limbile străine n-au fost niciodată punctul meu forte și le-am considerat un „handicap”. Nu-mi caut scuze, dar am învățat mulți ani la țară, unde sistemul de învățământ nu a fost printre cele mai strălucite. Există copii care pornesc cu foarte multe șanse în viață și copii care nu. Iar când nu le primești, ți le faci :). Cum spuneam, merg la meditație. O dată pe săptămână. Iar seara mai fac câte un eseu în speranța dezvoltării vocabularului în limba respectivă :).

Și cam gata cu activitățile mele de zi cu zi. Par multe, și nici nu zic că nu sunt, dar să știți că eu trăiesc și iubesc viața prin tot ceea ce fac. Mă bucur enorm de fiecare lucru. A, și uitasem să pun în toată lista asta pronosticurile pentru pariuri sportive :)))). Mda, fac și asta. Nu e dificil, măcar să nu fie în zadar perioada lucrată în presa sportivă. Chiar nu îmi ia mult timp să văd ce meciuri se joacă și ce echipă se califică, astfel încât să pot da câteva ponturi. Nu încurajez pariorii, dar, cu sau fără mine, ei tot joacă. Și cum eu am noroc la a prezice altora mai puțin mie, mă joc un pic. În plus, asta e un fel de datorie față de un prieten. Anumite servicii chiar nu se plătesc în bani, ci în cunoștințe. Scrise, iată :).

Ok, gata, închei. Vedeți? Nu e așa mare scofală ce fac eu :).

…Ah, stați! Am uitat să menționez cel mai important lucru. Momentan, nu am bărbat 😅. Un bărbat chiar mi-ar ocupa timpul și i-aș permite să facă asta, desigur. Doar v-am zis că nu mi-am propus să rămân singură pentru tot restul vieții 😊.

Iar acum, cititorii mei cei obraznici și cârcotași vor începe să se hlizească (sunt câțiva de genu’, n-am ce le face, fac și ei parte dintre cititorii mei; și n-ați vrea să știți câte block-uri am dat pânnă acum 😅):

„Ha-ha, n-ai bărbat! Păi, cum să ai dacă stai și scrii toate mizeriile aici, ba despre sex, ba despre Tinder etc? Ce aștepți, să-ți găsești jumătatea în mediul online?”.

Nu, dragilor, am mai spus asta. Nu mi-a plăcut niciodată ideea de a da continuare unei povești cu un bărbat cunoscut online sau în club. Dar trebuie să recunosc că nu exclud asta în totalitate. Tocmai pentru că există timpul acesta pe care îl folosesc altfel. Nu am timp să stau numai pe la cafenele sau să mă plimb cu mașina de nebună prin oraș ori să plec în fiecare lună în câte o vacanță în ideea că am să întâlnesc bărbatul vieții mele. Dacă fac lucrurile menționate în fraza anterioară este pentru că vreau să mă bucur de viață. Merg la o cafea cu prietenele sau singură cu laptopul pentru plăcerea mea. Conduc pentru că îmi este drag să fac asta. Și mă plimb, din când în când, pentru că ador călătoriile. That’s Roxana B, care vă mulțumește că o citiți 😊.