Zilele trecute am cunoscut un tip care m-a amuzat și mi-a făcut întreaga săptămână mai frumoasă. Îmi place să cunosc oameni noi, iar când se întâmplă asta, mă vâr în povestea lor pentru a le afla puțin din viață.

Băiatul este din Curacao, este negru și are plete împletite. Cineva mi-a spus, mai demult, să nu-i numesc pe negri astfel pentru că dau dovadă de rasism. Dar el însuși își spune așa. Chiar nu consider a fi o insultă sau o jignire. L-am întrebat cum e în țara lui și câți locuitori sunt.

-What country, girl? I was borned on an island! :))))

Uh, știți că știu . Dar, la naiba, mă acaparase cu cozile lui lungi. Plus că eram la serviciu; era în prima lui zi de lucru. Apoi am intrat în vorbă cu el. Are cetățenie germană, a lucrat în Dublin mulți ani, iar acum a venit în România.

-Why did you come here? l-am întrebat. I mean why Romania?

Și mi-a povestit că l-a chemat un prieten care lucrează aici și că acesta i-a vorbit foarte frumos despre țara noastră, spunând cât de mult o iubește. Nici n-aveți idee cum a crescut inima în mine și cât de mândră am fost să aud asta. Știu că nu ies cu oamenii în #strada, dar am și eu o doză de patriotism destul de falnică și #rezist în felul meu :).

-…But you know what? When I left from the airport, a taxi driver picked me up.

Ei, și a început să-mi spună cât de urât vorbea acel taximetrist despre România și cât de dezamăgit este el de țara asta. Că nu pricepe de ce dracu vin străinii la noi, când românii aleg să plece peste hotare. Vă dați seama că i-am adus câteva sudălmi, în sinea mea, acelui taximentrist.

Măi, țara asta are atât de multe lucruri frumoase, ți-e mai mare dragul să vii aici. Și se trezește unul să se plângă și să facă mare tam-tam. Eu am așa un obicei prost (rareori, numesc asta o calitate) de a empatiza cu oamenii. De aceea, îl înțeleg, într-o mică măsură, pe acel șofer. Dar m-aș bucura ca el și restul să-și păstreze propriile păreri. Să se destăinuie unii altora, eventual. Dar nu unui tânăr abia ajuns pe meleagurile noastre, cu peisaje minunate și munți cu creste semețe. Așa trist e să vezi că trăiești printre oameni care nu se iubesc unii pe alții, care nu-și iubesc țara. Cum să nu iubești România?

“Avem o țară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbați nemuritori.
Și unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi și munți, cu fruntea-n zori”

Radu Demetrescu Gyr