În general, femeilor le place acel „bad boy” și-l aleg pe acesta în pofida celuilalt. Sigur, impropriu spus „alege”, că nu suntem la un concurs unde selectezi pe cel care să facă parte din echipa ta, spre exemplu :).
Mă aflam la un botez, iar un domn, care consumase mult whiskey sec toată seara, îmi repeta într-un mod obsesiv:
-Doar tu îl mai poti salva. Doar tu, Roxana, îl mai poți salva pe băiatul meu. E un derbedeu. Face afaceri dubioase, se combină cu tot felul de fufe care îi mănâncă banii… Numai o femeie ca tine îl mai poate salva. Ia-l de mână, te rog, mărită-te cu el!
Da, nene, îți înțeleg disperarea. Dar de ce ți-aș lua eu derbedeul, să ți-l educ și să ți-l fac bărbat de casă? Serios, de ce oamenii se gândesc numai la cum ar fi bine pentru ei? Na, nici nu-mi plăcea tipul. Era la aceeași masă cu mine. N-avea niciun talent. Nici la vorbă, nici la port.
Acum hai să o luăm logic. Poți transforma un derbedeu într-un băiat bun? Poți. Să te înarmezi cu răbdare, să accepți compromisuri și să iubești necondiționat. Adică să ai vreo 20 și un pic de anișori. Poate derbedeul se va schimba. Dar sunt sigură că doar pentru o perioadă. Eu rămân la ideea mea: „Lupu-și schimbă părul, dar năravul ba”. Așa și el. La început e totul bine și frumos, fluturașii zburdă prin stomac, iar cea pe care o crede jumătatea vieții lui (pentru că nah, fata l-a acceptat cu toate răutățile acestuia) pare să fie mai bună decât oricare altă femeie care i-a trecut prin brațe (înainte și după ea).
Și stop poveste. Că băiatul cel rău devenit bun redevine cel care era. Își dă seama, dintr-odată, cât de bine îi era în anturajul lui de derbedei, cât de fantastic se simțea când ajungea în casa altei femei care-și deschidea… inima pentru el, cât de mult râdea atunci când bea până nu mai știa unde îi era casa. Băiatul acela frumos, rebel, fascinant nu are atât de multe calități interioare, din păcate. Calitatea de cuceritor care te face să tremuri la primele întâlniri o va avea pe veșnicie. Pentru că el își va face mereu câte o primă întâlnire.