Știți vorba, când te mănâncă în cur, trebuie să te scarpini. Așa mi-a venit, dintr-odată, să mă bag într-un grup despre care auzisem acum ceva vreme de la cunoștințe care se simt genial între porci. Nu folosesc ghilimele, pentru că ei înșiși se caracterizează astfel. E un grup în care rămâi doar dacă faci față fix la ceea ce scriu ei pe blog că este interzis: jigniri. Adică atunci când te iau peste 200 de oameni la perpulis, ori îi ignori, ori intri în joc. Oh, și crede-mă, tentația e foarte mare. Chiar îți vine să răspunzi fiecăruia în parte. Dar mai bine te abții. Că un răspuns venit din partea ta aduce alte zeci de miștouri de-ale lor. Iar în gura lor chiar nu vrei să intri. Ei în a ta, da, ar vrea. Sunt ca ulii (sau ca bufnițele; depinde de oră).

Cei mai mulți se cunosc între ei, ba chiar s-au întâlnit în viața reală, alții și-au tras-o în viața reală (și nu la băutură). Sursă sigură. I-am și recunoscut printre cei care au comentat zilele astea la un articol postat de mine.  Știți că femeile bârfesc. Așa și astea de se află de atâta timp pe grup au povestit ce și cum. Nu că ar avea importanță, la o adică. Bravo lor că sunt o familie :).

“Oare sunt un porc?” se numește grupul a cărui întrebare este pusă retoric. Are peste 4000 de membri (cred), iar satira, după cum o spune Comunitatea OSP pe blog, este principalul scop. Caterincă și socializare, mai exact. Indiferent ce postezi, important e să ai motive de râs. Iar două zile s-a râs de mine continuu. Na, nu sunt mândră de asta. Dar dacă am început cu stângul, mi-am luat-o. Mult. În vreo peste 700 de comentarii din cele trei postări (asta cu “xena” am luat-o de la una, care mi-a scris “xena tandreții” într-un comentariu). Unele comentarii au fost amuzante rău, râdeam de umorul unora chiar dacă era făcut pe seama mea. De înscris e simplu. Ai trei chestii la care să răspunzi, iar la ultima trebuie să juri, cu ceru’ și pământu’, că le vei citi blogul. Eu am zis să fie un schimb reciproc. Ei mă citesc pe mine și invers 😁.

Cel care a creat grupul este avocat. Și avocații sunt deștepți. Nu pentru că au făcut patru ani doar facultatea, dar și pentru că sunt căliți bine în viața de zi cu zi. Ei, și bineînțeles că și restul OSP-iștilor sunt așa. Nu le lipsește inteligența, cel mai sigur au vieți normale în spatele OSP.

În principiu, n-am intrat aici ca să rămân multă vreme. Dar parcă începe să-mi placă. Să fiu onestă, jumătate din scopul meu a fost îndeplinit. Cel mai tare mă amuză, însă, că oamenii ăștia, cu toată inteligența lor, nu știu să facă diferența. Una e să scrii, alta e să trăiești. Pot să scriu absolut orice. Desigur, e deranjant pentru mine că un articol e mega-criticat. Scopul blogului nu a fost sa producă bani, cât mai degrabă să aducă ceva util în viețile anumitor persoane (cum ar fi articolele de AICI, pentru că am și eu o problemă: cu agramații). Dar știți cum este? La fel ca atunci când citești o carte. Mie îmi place Dostoievski, ție Brown (Dan Brown, eventual). Nu e musai să avem aceleași preferințe. Iar un alt public apreciază genul ăsta de articole.

Mno, concluzia este că am postat articole de sex pe grupul nepotrivit. Asta înseamnă să nu te documentezi înainte. Lumea spune că sunt tupeistă. Eu mă consider doar nebună. Cum să scrii despre sex în cloaca aia? Le-am aruncat-o la fileu (că tot am intrat azi, la catchball, cu totul în fileu, de am căzut cu tot cu minge 😅). Dar încă e amuzant să-i citesc (nu pe toți, că sunt prea mulți 😅). Una peste alta, mi se pare ciudat. Am impresia că oricând pot să dau peste vreunul de pe grup. De exemplu, acum sunt în tren și văd că se tot uită un tip la mine. Ca și cum m-ar ști. Pana mea, nu m-ar mira să mă trezesc peste câteva minute cu o poză cu mine pe OSP.

Ăă, da, era să uit: mai stau nițel și mă car. Cred.