Mă ţin de ceva timp să povestesc despre aceste două femei de televiziune, aş spune singurele persoane de sex feminin din media care îmi plac mult. Nu au mai nimic în comun, dar eu pe ele le admir. Nu suntem prietene ca să ştiu cum sunt ca oameni, în viaţa de zi cu zi, dar pentru ceea ce au reuşit, eu le apreciez.

Andreea Esca

Nu am să scriu despre salariul ei, nici măcar n-am stat vreodată să mă gândesc cât câştigă pentru ceea ce face. Şi n-am înţeles niciodată de ce orice românaş de pe meleagurile astea îşi pune întrebarea, de ani şi ani de zile, „Da’ cât câştigă, dom’le, Esca?”. Pe cuvânt că nu vreau să ştiu. Mă rog, o mică curiozitate am, e în firea mea să ştiu tot, dar nu mă dau cu capul de pereţi ca să aflu această informaţie.

Aş vrea să ştiu dacă există cineva care să nu o placă pe Andreea Esca.Poate frustraţii. Pardon, frustratele, pentru că de regulă femeile nu se plac între ele atunci când uneia îi merge bine pe toate planurile. Eu nu sunt invidioasă. Poate, totuşi, viaţa ei nu e aşa roz precum pare. Dar mă îndoiesc. Chiar cred că e foarte mişto.

La 19 ani, a mers direct de la SOTI la Pro TV, locul în care şi-a început cariera cu celebrul salut „Bună seara, România, bună seara, Bucureşti!” (pe care l-a şi înregistrat la OSIM). Fără pile.

Andreea Esca este prezentatoare. Şi atât. Stagiul pe care l-a făcut la CNN, în urmă cu mulţi ani, a ajutat-o în carieră. Însă a rămas o cititoare de prompter.

Nu este jurnalist în adevăratul sens al cuvântului. Nu a făcut muncă de teren şi nu a fost reporter, nu ştie cum se „culege” o informaţie, iar la emisiunea pe care o are la Europa FM, stă numai cu ochii în laptop citind fiecare întrebare. Însă are talentul ei. Fiecare e bun la ceva. Iar Andreea este foarte bună la citit. Este o femeie deşteaptă; chiar nu cred că totul ţine de chip şi de zâmbet. Nu are un trecut urât, nu a fost căsătorită de nu ştiu câte ori, nu a avut relaţii dubioase cu oameni care au ajutat-o să ajungă unde e azi, nu o „arde” prin cluburi, nu este vedetă pentru felul în care arată.

Andreea Esca este, pur şi simplu, o femeie noroasă. Este o femeie normală, cu o familie normală, cu un soţ aproape perfect. Pe scurt, o femeie fericită. Este statornică. Cu toate acestea, spune că îi plac extremele (ca şi mie, numai că în cazul meu nu este tocmai o laudă). O admir pentru că este feminină în tot ceea ce face şi spune.

„Timpul nu stă în loc.

Este foarte important să găsiţi acel loc care să vă facă plăcere că sunteţi acolo”

Teo Trandafir

Normal că îmi place pentru că este piteşteancă, ca şi mine. La Piteşti sunt femei mişto, deştepte, muncitoare ;).

Pe Teo mi-o amintesc de pe vremea când modera emisiunea cu acelaşi nume, pe când era plinuţă şi drăguţă. În opinia mea, toate grăsuţele sunt plăcute, au trăsături fizionomice frumoase. Sunt multe motive pentru care o admir pe această femeie. În primul rând, pentru faptul că a slăbit. N-am suportat niciodată femeile grase care se plâng că arată ca dracu, dar nu fac nimic ca să dea jos măcar un kil pe săptămână. Este inadmisibil să nu te poţi suporta, să nu fi mulţumit în pielea ta, dar să nu faci absolut nimic pentru asta.

Apoi o plac pentru puterea de a creşte singură un copil. În vremurile noastre, e greu să ai şi carieră, să fii şi părinte. Ca să nu mai zic, mamă singură. Şi apoi, un copil care nu este al ei. Ea este exemplul cel mai bun pentru „mamă-i cea care te creşte, nu cea care îţi dă viaţă”.

Teo Trandafir este o femeie puternică, care a fost la un pas de moarte, dar a reuşit să scape din ghearele acesteia. A trecut cu bine peste toate intervenţiile chirurgicale şi s-a întors sănătoasă la fetiţa ei, după care şi-a reînceput activitatea.

M-am bucurat că şi-a dat demisia din Parlament, pentru a se ocupa doar de cariera din televiziune şi de familie. Are o revistă online şi îi merge foarte bine. Este genul de femeie care se implică şi le încearcă pe toate şi care nu se dă bătută atunci când viaţa o loveşte.

Acum o lună am filmat într-un spot publicitar pentru noul sezon „Teo Show”. Şi astfel am cunoscut-o. E frumoasă. Chiar este. Are privirea blândă, zâmbetul cald, vorba plăcută. Am întâlnit persoane care mi-au spus lucruri negative la adresa ei, pentru că au făcut cursurile unei şcoli de televiziune, unde Teo era unul dintre profesori. Poate să fi fost dură cu acele persoane, nu ştiu ce să zic. Eu n-am stat la o cafea să pălăvrăgesc, să o pot cunoaşte mai bine. Dar atât cât am cunoscut eu la ea, îmi place. Respect şi admiraţie.

„Amestecate, sunt un pic disperată, un pic dezamăgită, un pic prea dură

cu mine, în speranţa că sunt realistă,

şi-atunci îmi dau nişte şuturi grave, având senzaţia că în felul ăsta

mă poziţionez mai bine faţă de mine…

În raport cu ceilalţi mă marketez prost şi jos, dar cu siguranţă o să-mi treacă.

O să vină şi o zi când o să-mi aduc aminte că am citit două cărţi legate şi dacă

mai şi ştiu care e deosebirea între Louis Vuitton şi Diderot…”