Vă mai amintiţi când ni se dădea la şcoală să facem o compunere în care să avem ca subiect „câinele, cel mai bun prieten al omului”? A fost tema mea preferată dintotdeauna, pentru că am iubit câinii de mic copil.
Toate vietățile sunt lăsate de Dumnezeu și orice animal de pe pământ este frumos și deosebit în felul lui. Însă așa cum sunt câinii, tovarăși loiali și credincioși până la moarte, nu există animal pe lumea asta. Când sunt mici, sunt jucăuși, când sunt mari, sunt ca niște fiare atunci când cineva le atacă stăpânul. Pânâ și cei mai blânzi câini pot să aibă grijă de tine, prin simpla lor prezență.
Câinele, această făptură minunată care mi-a infrumusețat copilăria, a fost prietenul meu cel mai bun.
Cea care m-a inspirat în compunerile mele a fost Laica, cățeaua neagră a bunicii materne, care făta în fiecare an câte trei pui. Puii erau duși întotdeauna spre heleșteu, într-o văgăună. Mi-era milă și îi plângeam mai mult decât propria lor mamă, care trecea rapid peste durerea de a nu-și crește puii.
Într-o zi a murit și ea și au urmat apoi, chiar în ordinea aceasta, Molda, Tarzan, o altă Laica și iar o Molda. Iar ultimul, dar care a avut cea mai mare însemnătate în sufletul meu, a fost Bijou (bijuterie, fr.). Cam pițiponcesc, ce-i drept, dar așa mi-a venit în minte. Toți au fost câini crescuți la țară, mai puțin acesta ultimul, o corcitură intre pechinez și… altceva, nu știu nici acum ce, pe care l-am luat cu mine în apartament, pe vremea facultății.
Ce calităţi are un câine de este numit cel mai bun prieten al omului și de ce am iubit cu atâta drag câinii? Când spui că un câine este cel mai bun prieten este ceva ce ai și cunoscut și trăit, nu afirmi doar din auzite. Atâta prietenie, înțelegere, iubire, inteligență și loialitate cum oferă un câine nu am primit de la niciun alt animal de casă (nu că aș fi avut, de altfel).
Nu există animal cu care să-ți împarți bucuriile și fericirea sau, deopotrivă, greutățile și suferințele. Câinele este cel mai bun prieten al omului pentru că este acolo. Este prezent în viața ta, lingându-ți rănile la propriu, și iubindu-te necondiționat.
Cine a avut sau are câine știe despre ce vorbesc. Nu-i așa? 
