Dacă ar fi să spun cu exactitate din ce moment m-am îndrăgostit de cai, ar trebui să mă gândesc ceva. Eram mică. Totuşi, nici prea mică, pentru că am învăţat să călăresc şi să merg cu căruţa, să pun hamul la cai şi să folosesc biciul. Cred că aveam în jur de doisprezece ani, aşa. M-a fascinat călăria din prima. Am simţit că între mine şi acel animal există o legătură, o armonie, o siguranţă.

Din păcate, bunicul meu, odihnească-se în pace, nu a avut nişte cai tocmai cuminţi. Din amintirile mele, toţi erau năzdrăvani şi scăpau, astfel încât cu greu îi mai puteai prinde. Dar cred că fiecare cal are nebunia asta, sunt animale cărora le place libertatea, sunt puternici, cu personalitate. Însă caii bunicului nu ştiau să-l respecte pe el, pentru că îi biciuia destul de des. La început, îmi era foarte teamă să mă apropii, ştiind de câte ori s-au ridicat în două picioare asupra bunicului. Însă apoi mi-am dat seama că el este de vină, iar cu mine nu ar avea niciodată nimic. Deoarece caii sunt credincioşi şi loiali şi, totodată, inteligenţi, astfel încât să nu se lase foarte mult dominaţi (deși am citit despre ei că au un creier foarte mic).

V-aţi uitat vreodată în ochii unui cal?

Aţi văzut câtă blândeţe, câtă gingăşie şi câtă bunătate inspiră? Iar mai departe de asta, câtă forţă şi putere au şi îţi poţi lua de la ei?

Caii au acea nobleţe şi graţie pe care nu o găseşti la alte animale; aș spune că le lipsește chiar și multor oameni. Eu de la cai am învăţat să merg drept, fără cocoaşă :). La ei vezi o eleganţă care până nici la oameni nu o întâlneşti.

Îmi place să-i aud nechezând, iar apoi ador să-i mângâi pe gât şi să le dau ceva să mănânce din palma mea. Caii chiar sunt nişte animale deosebite, nu ai cum să nu le iubeşti.

Deşi am călărit în copilărie (şi asta pe ascuns, pentru că nu-mi dădeau voie bunicii), nu înseamnă că azi, când merg la echitaţie, o fac singură. Nu că mi-ar fi frică, mi-am învins teama asta când eram copil. Dar nu am avut ocazia să merg cu cineva care ştie să călărească. Iar de una singură e mai dificil.

Am crescut cu aceste animale, la fel cum şi câinii s-au aflat tot timpul în viaţa mea. În mod sigur acesta este răspunsul pentru care atât unii, cât şi ceilalţi sunt animalele mele preferate, pe care am să le iubesc întotdeauna.