Dacă tot tragi cu nesaț din țigară și îți place fumul, scrie și vorbește corect românește. Eventual, lasă-te de fumat… ca mine și ca alții . Nu că eram eu mare fumătoare, dar chiar și pachetul ăla de-l fumam în câteva zile-o săptămână, ei bine, am decis să renunț la el. Nu știu cât mă ține, cert e că acum sunt într-o perioadă din asta în care pun mare preț pe sănătate (mereu pun, dar acum e o perioadă mai aparte), mă voi ține iar de sport, de mâncat sănătos și de adormit la ore decente, că am cam dat organismul peste cap în ultimele două săptămâni. Viață sănătoasă combinată cu vicii nu merge :).

Revenind la limba română, hai să stabilim câteva reguli clare. Cum spuneam, este “țigară”, nu “țigare”, “să aibă”, nu “să aibe/aive” (deși mulți veți spune că acestea din urmă sunt regionalisme și pot fi folosite). La fel cu “ușa”, care este “ușă”, “păpușa”, care este “păpușă” (“păpușa” a meritat un articol – AICI).

Așadar, avem:

Știu că ați citit “Moromeții” sau v-ați uitat la filmul cu același nume, de unde vă amintiți că acolo, în satul Siliștea-Gumești, bietul fierar Iocan striga, din când în când, după o “țigare”.

“Dă-mi și mie o țigare, Dumitre, spuse el mohorât și parcă întristat, începu să fumeze în tăcere”.

Noi n-avem voie să folosim astfel. La fel cum nici “cobori în jos” nu este permis. Noi nu ne-am născut “Eminovici”. Nu uitați, limba noastră-i o comoară și n-avem dreptul să o pocim :).