Înainte de toate, trebuie să spun că mă bucur din suflet că sunt femeie. Și nu, nu sunt o feministă convinsă. Sunt, nu zic că nu. Dar nu exacerbat de feministă :). Știu că în ultimii ani parcă prea multe cad pe femeie: ea la piață, ea la muncă, ea – grijă de copii și de bărbat, ea să știe să schimbe un bec sau o siguranță, ea cu toate. Și totuși, nu mi-aș schimba pentru nimic în lume sexul. Iar dacă aș fi fost bărbat, atunci aș fi fost… gay. Pentru că îmi plac tocurile, hainele feminine și bărbații :).
Dacă aș fi bărbat…
-nu aș insista să mă întâlnesc cu o femeie care nu mă place.
(una care nici nu spune nu răspicat, însă dă semne clare că nu e interesată de mine).
Eu nu știu cum este să te dai la un bărbat și să fii refuzată. Nu știu, pentru că nu mă dau la bărbați. Nu îi caut eu, nu mă bag în seama eu. Îi las bărbatului rolul de vânător și nu pentru că așa e de când lumea și pământul, vorba ceea, ci pentru că este pur și simplu plăcut să facă el primul pas.
-mi-aș surprinde iubita cu gesturi romantice. Dă-mă naiba, nu știu dacă s-a născut vreunul romantic, dar se poate învăța! Ce e așa greu să o aștepți cu un buchet de flori când iese de la serviciu? Sau alte gesturi, mici în aparență, dar cu o însemnătate uriașă.
-aș face-o să râdă pe femeia de lângă mine. E rău și trist să n-ai simțul umorului. Mulți au un umor sarcastic, iar acest gen de umor e iritant dacă o ții a prost cu glume care nu-și au întotdeauna rostul. Pentru că ironia și sarcasmul trebuie să-și aibă locul lor.
-aș fi frumos; nu neapărat fizic, ci frumos în sensul de îngrijit. Zic nu neapărat fizic, pentru că se știe că femeile au ajuns la concluzia că bărbatul lor trebuie să fie doar puțin mai frumos că ‘ăl cu coarne. Mă rog, vreau să spun că, într-un cuplu, în general, femeia este mai frumoasă decât bărbatul. În adâncul sufletului, vrem unul frumos, măcar simpatic, carismatic, că doar vrem și copii frumoși, nu? 🙂
-aș fi răbdător. Nu trebuie să fii cum e femeia. Fără cicăleli sau ton ridicat, ci calm. Nu înseamnă că aș fi prost, ci doar cumpătat și înțelegător. Pentru că este demonstrat științific că femeile sunt mai puțin răbdătoare și, în unele situații, ajung să se contrazică singure :).
-n-aș da atât de multă crezare vorbelor legate de emanciparea femeii. Sigur, nu contestă nimeni faptul că, în antichitate și în Evul Mediu, rolul femeii era altul decât este în prezent. Astăzi, femeia ocupă anumite poziții în societate, care, în trecut, erau destinate bărbatului. Cu toate acestea, în realitate, femeia a rămas un suflet flămând de iubire. Credeți că degeaba o numea Solomon “cerboaica iubită”? 🙂
Eu, dacă aș fi bărbat, mi-aș alege o femeie înțeleaptă, cu gusturi fine, care nu se crede atotștiutoare, pe care aș învăța-o tot ce nu știe, de la care aș învăța tot ce nu știu și am învăța împreună de la viață tot ce nu știm.
…Mă rog, și aș mai face niște chestii dacă aș fi bărbat, dar nu e ca și cum nu le pot face și în rolul de femeie. Ca bărbat, aș face și le-aș spune cu voce tare. Ca femeie, doar le fac :D.
Nu stiu cum, dar reusesti sa te contrazici si sa faci in acelasi timp o tona de generalizari de prost gust. Inteleg care era scopul articolului, dar executia lasa mult de dorit