Pentru că am crescut ceva vreme la țară, printre oameni simpli, care munceau pe câmp și în grădină, ador primăvara, când vine cu toate fructele și legumele ce-ți iau ochii. Așadar, făcând o plimbare cu draga mea „Karolina” (așa o cheamă pe bicicleta mea, achiziționată de curând, pe care am îndrăznit a o scoate afară din casă – de fapt, dacă ar avea viață, simțuri și trăiri, aș putea spune că ea a avut nevoie de ceva curaj pentru a ieși cu mine pe stradă, deoarece nu am mers niciodată cu bicicleta prin oraș, ci doar la țară), am trecut prin piață, de unde am luate diverse legume și fructe, carne de pui și un pic de carne de mici. Pentru că oricât de frumoase și îmbietoare sunt legumele, eu nu-mi pot vedea viața fără carne. Îmi place, mă satur și mă simt bine.
Să revenim la ce am gătit azi. Nu vă spun despre mici și cartofi prăjiți, ci despre ciorba de lobodă care mi-a ieșit incredibil de bună. Au trecut ani buni de când nu mai făcusem și nici nu știam cum va ieși.
Ingrediente:
3 legături de lobodă
2 legături ceapă verde
un grăunte usturoi
un morcov și o țelină date pe răzătoare
borș
fidea
ou
leuștean
sare și piper
Am pus frunzele de lobodă sa se undească un pic, apoi am aruncat apa, iar loboda m-am apucat sa o tai mărunt, așa cum tocam urzicile pentru rățuște când erau mici :). Între timp, am călit ceapa cu usturoiul în puțin ulei de măsline peste care am pus apoi ulei de floarea soarelui (cu cât e mai grasă mâncarea, cu atât e mai bună). Ciorbele, în general, se pot face fără prăjeală, iar pentru cine are probleme cu stomacul nu recomand ce gătesc eu :). Am pus și țelina cu morcovul peste ceapă si am lăsat la foc mic, cu un capac deasupra, înăbușindu-se, după care am pus apă peste și am lăsat la fiert (apa era deja fiartă de „cana fierbătoare”).
Când legumele au fost aproape fierte, am pus loboda și am mai lăsat puțin pe foc. Am tocat o roșie și, împreună cu borșul, am pus-o peste ciorbă. La final, am bătut un ou, am pus fideaua (după ce am oprit ciorba) și leușteanul. Aproape că și uitasem că gătesc așa bine 😅.
PS: Culoarea aceasta a căpătat-o după ce am pus o linguriță de smântână ;).
„Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti” (Anthelme Brillat-Savarin)