[81.2.249.188]

 

[81.2.249.188]
Poate că motivul pentru care îl consider filmul acestui an este că povestea are ceva în comun cu povestea din romanul pe care l-am scris :). Bine, şi pentru că joacă frumoasa actriţă care o interpretează pe Khaleesi – Mama Dragonilor, în „Game of Thrones”. Nu l-am văzut până acum pentru că am dorit ca întâi să citesc cartea. Cum nu am reuşit să fac asta, am ales să vizionez filmul. Eu n-am plâns, deşi este o poveste foarte emoţionantă (asta pentru că l-am văzut cu verişoara mea, care mi-a spus dinainte că sigur voi plânge; aşa că am făcut tot ce am putut să-mi reţin lacrimile). Dar poate o vei face tu, aşa că recomand să ai şerveţele lângă tine. Pe tot parcursul filmului reuşeşti să te amuzi. Mie îmi plac tare mult poveştile în care se face haz de necaz, chiar dacă sunt răscolitoare, pline de dramă şi de tristeţe.
Will (Sam Caflin) este un tânăr în vârstă de 31 de ani, plin de viaţă, căruia îi plac sporturile, de la ski până la surfing, şi, totodată, un frumuşel cu gropiţe şi foarte şarmant, care are o iubită blondă, dorită de toţi băieţii. Aşa începe povestea. Apoi, în următoarele minute, îl vedem pe acelaşi Will într-un scaun cu rotile. Pentru că viaţa e neadreaptă de multe ori, când totul părea perfect, un motociclist dă peste el, iar tânărul rămâne astfel paralizat.

După doi ani de la accident, în timp ce el decide să moară, prin eutansiere (nici nu ştiam că există cuvântul ăsta pentru oameni, m-a şocat un pic, recunosc), asta după ce le promite părinţilor că le oferă o perioadă de şase luni pe care să o mai petreacă cu el, o frumuşică foarte veselă, Louise (Emilia Clarke), în vârstă de 26 de ani, îşi caută cu disperare de lucru, pentru a-şi întreţine familia, după ce a fost concediată de la cafeneaua unde făcea cafea şi ceai. Îmi aminteşte de mine, în perioadele triste din viaţa mea când nu găseam serviciu, doar că nu eram atât de naivă şi de fericită ca ea, care se bucură de toate lucrurile mărunte şi frumoase ale vieţii. Ajunge, aşadar, în casa familiei Traynor şi, după un scurt interviu amuzant, fata-cu-haine-colorate devine îngrijitoarea tânărului paralizat.

Will este posac, plictisitor, plin de sarcasm, nu că nu ar fi bun sarcasmul, dar el suferă de superioritate şi este foarte nesuferit. Este de înţeles, nu mai poate face niciunul dinre lucrurile pe care le făcea înainte; una peste alta, fosta lui iubită, blonda, se va căsători cu cel mai bun prieten al lui. Căci, la urma urmei, viaţa merge înainte, chiar dacă el o trăieşte din pat şi din scaunul cu rotile.

Se îndrăgostesc unul de altul, deşi Lou era într-o relaţie cu un tip de şapte ani. Astfel, bolnavul începe să râdă din ce în ce mai mult, să iasă în lume, să accepte modurile în care îl înveseleşte Lou, să o ia în poala lui şi să o învârtă în jurul unei mulţimi care dansează, să o sărute, pentru că… buzele sunt singurele pe care şi le poate mişca (şi foarte puţin mâinile).

„Me before you” este un film despre dragoste, despre demnitate şi despre dreptul la alege dacă trăieşti sau mori. Mi-ar fi plăcut să văd în film şi ceva legat de credinţă, nu ştiu, ca de exemplu, cât de mult îl avea familia Traynor pe Dumnezeu în suflet…

PS: Ce ai face dacă ai simţi că nu poţi face o persoană fericită întru totul? Ai lăsa-o liberă sau ai ţine-o lângă tine? Ţinând cont că o iubeşti din toată inima…

DISTRIBUIȚI
Roxana B
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

3 COMENTARII

  1. Mi-a lasat Mosu’ cartea sub brad, cu tot cu continuarea „Dupa ce te-am pierdut” (After you). Asa ca am citit si am citit si am citit, ca daca n-ar fi trebuit sa plec la serviciu si daca n-ar fi fost copiii, as fi stat numai cu ea in mana. E mult peste asteptari. Daca n-as fi stiut despre ce e vorba si as fi zarit-o in librarii, as fi zis ca e doar un roman siropos si as fi trecut mai departe. Azi am inceput partea a doua, tare-s curioasa cum traieste Lou fara Will.

LĂSAȚI UN MESAJ