Băi, am râs! Chiar am râs, deși filmul este o dramă în toată regula. De aceea, după ce am râs, am plâns. Mă rog, nu chiar, să nu exagerez acum, că nu plâng chiar la orice film, iar la astea românești nu-ți curg așa ușor lacrimile ca la filmele americane, spre exemplu. Așadar, cu un ochi râzi, cu celălalt te emoționezi. Recunosc că nu mă așteptam ca ”Despre oameni și melci” să fie atât de bun, atât de bine regizat, iar actorii să joace atât de uman și de veridic. Sigur, nu spun că este cel mai bun film românesc după ’89 încoace. Se mai rupe ritmul pe alocuri, dar e decent. Cumva, mă bucur că Tudor Giurgiu nu l-a făcut mai dramatic de atât și că a adus o porție decentă de umor. 

Andi Vasluianu îl interpretează extraordinar pe Gică, un om cinstit și la casa lui, cu familie și copil, dar și curvar, căci lui Don Juan nu-i scapă nicio femeie din uzina în care lucrează, ultima fiind frumoasa Manuela, interpretată de nimeni alta decât Monica Bârlădeanu, ce joacă excepțional. Despre Doru Vișan nu pot spune multe, căci îl știți prea bine, joacă la fel cum ne-a obișnuit în toate filmele, unde a avut mereu roluri de om netrebnic și oportunist.

Acțiunea se desfășoară la Câmpulung Muscel, la uzina ARO, care urmează a fi privatizată. Filmul începe cu vizita la București a lui Michael Jakson, chiar este ”The King” în carne și oase, unde apare și moaca inconfudabilă a președintelui de la vremea aceea…, Ion Iliescu. Directorul uzinii, interpretat de cel de care spuneam mai sus, Dorel Vișan, aranjează cu un cuplu de francezi, tată-fiu, ca fabrica să fie preluată de aceștia (evident, aranjamentul îi va umple frumos buzunarele). Însă Gică se gândește la viitor, la cum să salveze uzina, pe el și pe muncitorii care nu vor mai avea ce pune pe masă familiilor. După ce vede o reclamă la televizor, îi convinge pe toți să se gătească, să se urce în tren și să se prezinte în fața unei clinici care pentru… a li se recolta sperma. Iar cum românul parcă s-a născut inventiv, nu e de mirare că și Gică din film are o mie de visuri și de planuri.

Să mai zic ceva de Manuela? 🙂 Nu, că am spus deja că-i bună. Iar scenele dintre ea și franțuz, conversațiile lor în spaniolă (pentru că ea nu vorbește franceza, iar el nu știe o boabă de română) sunt ușor delicioase aș zice.

Ei, și mă opresc din povestit, ca să aveți ce vedea :).

”Am auzit că… face bine la piele (n.r sperma)… nu puteți să o folosiți măcar pentru… nu știu, ceva cosmetice poate?”

„Dacă o mie dintre noi își vând sperma timp de o săptămână, păi strangem 300.000 de dolari cât ai zice pește!”

 „Te duci mâine să-ți vinzi sperma la americani. Te-ai gândit că asta-i ca și cum m-ai înșela pe toate drumurile?”

 „La ora actuală cel mai bine se vinde sperma de student danez. Ăștia sunt înalți, frumoși, blonzi… Clienții noștri nu vor să cumpere spermă de muncitor român”.

Iar replica din final nu are cum să nu-ți aducă oareșce zâmbete pe față, în timp ce Gică mângâie un proaspăt melc cules de pe câmp căruia îi spune? ”…Și zici că te duci la Paris, a? Al dreacu norocos!”

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ