Până mai acum câteva luni habar nu aveam că există atâtea grupuri pe Facebook. Mai mult, nu înțelegeam ideea de a face parte dintr-un grup. Mi se părea chiar suspect. Însă am dat, întâmplător peste un grup de limba română, apoi peste altul și tot așa până am fost invitată în grupul “Minte, Inimă și Literatură”.

Ieri, la Casa Lupescu, ne-am strâns mai bine de 15 persoane. După ce ne-am cunoscut creierul și sufletul, am decis să ne vedem și față în față. Căci, nu-i așa?, realitatea bate online-ul :). Am primit cadouri, am râs, am glumit, am vorbit și serios, de băut cam puțin (un metru de bere, zău, pe căldura de ieri trebuia să consumi metri, că de la bere nu te îmbeți – cred 😁), pe scurt, ne-am cunoscut. La final, fiecare dintre noi a rămas cu un gust plăcut. Eu am fost numită “copilul grupului”, ceea ce e minunat, desigur. Încă puțin și fac 32 de ani, dar asta nu înseamnă că nu mă simt ca la 23 😊.

Sper ca la următoarea întâlnire să fim într-un număr și mai mare (Cluj, Pitești, Vâlcea și alte orașe dacă avem pe-aici, sper să se audă și la voi). Nu ne vor ajunge două mese, dar asta e, închiriem toată grădina doar pentru noi 😉.

Doamna din fotografia principală, cea care a creat grupul menționat în titlu, poartă același nume de familie ca mine. Ea este întrebată dacă îi sunt fiică, iar pe mine lumea mă întreabă dacă suntem rude. Nu este niciun fel de relație între noi în afară de cea creată online. Ieri am avut ocazia să o cunosc. Exact cum mi-am imaginat: distinsă. O doamnă. Și o profesoară foarte bună :).

(Toți sunt oameni ca lumea și aș scrie despre fiecare în parte. Dar nu mă lasă 😅😁🤭).

Putem realiza lucruri frumoase împreună, putem învăța lucruri noi unii de la alții, putem să ne ajutăm, să ne sprijinim, să ne sfătuim. Sigur, prieteniile nu se crează dintr-o întâlnire, însă atunci când viața îți scoate oameni frumoși în cale (da, oricât de clișeic ar suna asta), îmbrățișează-i cu ambele brațe. Oamenii buni nu îi întâlnești la fiecare pas. Iar mie întotdeauna mi-a plăcut să stau printre oameni mai mari (cu mai multă experiență). Acum înțeleg de ce puștoaicele (și puștii, deopotrivă) preferă compania mea. Nu este acesta un lucru cu adevărat fascinant? Eu “fur” de la alții, iar ceilalți “fură” de la mine. Prea bine a spus dragul de Einstein: totul este energie :).

#MinteInimăȘiLiteratură

DISTRIBUIȚI

2 COMENTARII

  1. Mă bucur nespus că te-am cunoscut! Pe cât de frumoasă eşti, pe atât de deşteaptă şi plină de vioiciune. Abia aştept să ne revedem şi te aştept şi în grupul meu Şcoala de îndeşteptățire! ❤❤❤

LĂSAȚI UN MESAJ