Internetul a ajuns indispendabil. Fiecare are motivele lui, însă cel mai mult timp este petrecut pe rețelele de socializare (de aceea, am scos acum ceva timp notificările de pe Facebook, pentru a nu fi prea tentată să intru la fiecare comentariu sau fiecare postare/like/share). Iar multe dintre cuvintele folosite sunt englezisme. Este inevitabil. Chiar și eu le folosesc, deși sunt oarecum împotriva amestecării limbilor (străine, se înțelege 🙂). Am mai vorbit AICI despre asta.
Potrivit, Wikipedia, avem așa:
on = la, pe ș.a.; line = linie; on-line = în linie, pe linie, în rețea (sens: legat la rețea).
Cică DOOM2 acceptă ambele forme, cu cratimă și fără. Vai, ce de treabă e! O tâmpenie, dacă mă întrebați pe mine. Fiind un cuvânt din engleză, fie ea american sau british, de asemenea este acceptat în ambele variante. Cel mai utilizat rămâne, totuși, chiar și de ei (americanii), “online”. Atât acesta, cât și cel cu cratimă vin de la “on the line”. Dacă luăm ca exemplu “on the phone”, nu îl poți scrie “on-phone” (sau legat). Deci, probabil, cel mai corect ar fi să se revină la forma inițială, ca să nu mai apară în trei variante. Dar este ca și scrierea la noi cu “î” din “i” sau “â” din a. Ambele acceptate. Eu, cum probabil am mai spus, prefer varianta modernă.
Așadar, din punctul meu de vedere, stăm online, vorbim online, mâncăm online, flirtăm online. Sigur, eu nu sunt profesoară, nu am studii de specialitate, deci părerea mea nu trebuie luată neapărat de bună. Și accept că nu toată lumea scrie ca mine. Nu e musai. Doar de preferat :).
Auuu! Ce bunaciune de profa…! As ramane repetent on-line vreo 25 de anisori, adica online, adica… cum vrea dumneaei.
N-am înțeles și nu am fost de acord niciodată cu distincția din cauza/datorită. Ce anume face ca ideea de cauzalitate să fie valorizată negativ, iar datoria, pozitiv?