AcasăRoxanaBCuvinte din sufletul meuMarile iubiri nu se nasc pe Facebook. N-ai ce povesti nepoților :)

Marile iubiri nu se nasc pe Facebook. N-ai ce povesti nepoților :)

Published on

spot_img

Nu de puține ori sunt întrebată de ce nu dau curs întâlnirilor din mediul online. Și sunt considerată (de cunoștințe sau de persoane care nu m-au întâlnit niciodată) ba fandosită, ba prea plină de mine sau mai știu eu cum. Nu, dragilor, am mai spus asta prin alte articole. Chiar nu mă văd o principesă la inima căreia bat bărbații continuu. Și nici nu sunt așa sălbatică cum își imaginează unii (mă rog…, oi avea momentele mele de “sălbăticiune”, dar asta-i altă poveste 😅). E vorba de un principiu aici; greșit sau nu, e al meu și mi-l asum.

Am crescut cu poveștile de dragoste. Am trăit povești de dragoste. Puține și bune :).

Habar nu am unde am să-l întâlnesc pe viitorul meu iubit, pe drum undeva, în aeroport, la semafor, în gară, nu știu. Oriunde, însă nu virtual. Nu cred în aceste povești. Cum o să povestesc eu nepoților și strănepoților? Că l-am cunoscut pe bunicul, respectiv străbunicul lor pe Facebook? Că m-a întrebat “Ce faci, Roxy?”, iar eu am trecut peste faptul că mi-a scris numele cu “y” pentru că m-a cucerit, totuși, cu mici fraze presărate cu inteligență? Și am zis că, deh, tot așteaptă atâta lume nunta mea de parcă ar renaște Prințesa Diana și s-ar căsători a doua oară, și că e momentul, la naiba, să mă mărit? Nț, nț, nu se poate :).

Mulți spun că astea ar cam fi singurele șanse ca eu să fiu cu cineva. Pentru că lucrez în fiecare zi, ajung la ore târzii acasă, iar mediul online îți pune bărbații la dispoziție mai ceva ca la o expoziție de tablouri. Dar eu refuz. Refuz să dau curs unor întâlniri care, poate, ar duce undeva.

Vreau să am o poveste de iubire cu cel care-mi va fi alături pe acest frumos drum al vieții în doi, o poveste fără sfârșit. Iar povestea asta n-are cum să înceapă pe Facebook. Pur și simplu, nu se poate. Pot să ratez astfel marea mea iubire? Nu cred. Bărbatul vieții mele nu mă va contacta pe Facebook, nu-mi va face invitații prin intermediul mediului online. Nu are cum. Nu pot permite :). Eventual, am să pun adresa acolo, la contact, astfel încât să apară bărbații, aceiași care îmi scriu, pe strada mea. Și să zic: “A, așa da! Ne-am întâlnit din întâmplare, pe stradă, și așa s-a născut povestea noastră 😅”.

…Acum na, dacă s-o întâmpla, totuși, să-mi găsesc omu’ pe Facebook, aia e. Ce pot să mai zic atunci? Eventual, nu am să vă povestesc. Dar știți deja că da. Cei care ați avut timp și drag să-mi “răsfoiți” viața așternută în scris știți și că povestesc nu doar despre lucrurile frumoase și minunate, ci și despre acelea care, poate, nu-mi fac cinste ori nu sunt plăcute. La fel ar fi și cu povestea de iubire ce va avea continuitate. Dacă începe pe Facebook, o să-i scriu un mesaj de mulțumire lui Zucki :).

Ultimele Articole

RECENZIE O fată pe nume Willow

O fată pe nume Willow este o poveste deosebită și, cel mai important, poate...

Lista mea de cărți de 4500 de euro

Lista mea de cărți de 4500 de euro! Am făcut un video pe YouTube...

Book Club by iCarte, iParte

Am ajuns la Ediția cu nr. XXV la Book Club by iCarte, iParte, de...

BOOKS and WINE by iCarte, iParte

Books and Wine este un concept unic în România, care, la fel ca toate...

More like this

Tabara iCarte, iParte: ZIUA 2 – La pas prin Ferma Cobor

A doua zi din Tabăra iCarte, iParte a fost la pas prin Ferma Cobor....

3 mai 1986. Lecții de viață

Nu pot decât să zic un mare Mulțumesc Vieții. Pentru că, dragă Viață, tot...

”Vrei CARTE? Ai parte!” 2+1 GRATIS pe Libris și Elefant

În sfârșit, cei de la Elefant au revenit cu oferta 2+1 pe care abia...
error: Content is protected !!